80 de ani de viață, din care aproape 30 de ani în slujba Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” din Bogdănești ca epitrop

Jenică Popovici, cunoscut de toată comunitatea din Bogdănești ca Nicușor Popovici, va împlini, în curând, pe 2 august 2021, frumoasa vârstă de 80 de ani (de pe acum îi urăm „La mulți ani!”), din care aproape 30 de ani i-a petrecut în slujba Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” din Bogdănești ca epitrop - voluntar.

După ce s-a pensionat, acum 28 de ani, Nicușor Popovici a dorit să ajute mai mult biserica de care aparține. Pentru că mereu i-au plăcut munca, ordinea, curățenia, dar și grădinăritul, în special florile, a reușit în toți acești ani să îngrijească biserica cu multă dragoste spre bucuria tuturor celor care îi calcă pragul.

Nicușor Popovici este cel care face curățenie în biserică, cel care bate clopotele și cheamă credincioșii la slujbă, dar și cel care se ocupă de aleile cu flori din curtea bisericii, flori colorate, înmiresmate, flori care dau farmec locului și arată că doar un gospodar le poate îngriji în acest fel.

Nicușor - epitropul este omul bun la toate, pentru că nu fuge de muncă, dimpotrivă, o face cu drag, în ciuda problemelor de sănătate inerente la această vârstă. „Când merg la biserică, parcă nu mă mai doare nimic. Le fac pe toate mai cu drag și mai ușor. Numai în genunchi nu pot sta, pentru că am fost operat, dar în rest, nu mă plâng”, ne-a povestit săteanul. De multe ori, bărbatul este ajutat și de soția sa, Mariana, pentru că, de 53 de ani, ei împart aceleași principii și se ajută reciproc în tot ceea ce fac.

Alungă grindina

Octogenarul merită aprecieri și pentru că fie noapte, fie zi, atunci când deasupra comunei se adună nori negri, furioși și furtuna este iminentă, el se urcă în clopotnița bisericii și trage clopotele pentru a alunga norii aducători de grindină. Și astfel, „gheața nu se abate asupra ogoarelor sătenilor din Bogdănești”.

De fiecare dată când bate clopotele Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” din Bogdănești, Nicușor Popovici face și o rugăciune, își îndreaptă ochii și inima spre Cer, pentru ca ceea ce face să fie de folos și vreme rea să nu facă ravagii în comună. Și rugile îi sunt ascultate.

Neuitare

În curtea Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh”, ctitorită în mare parte de preotul Ioan Alexandrescu, se află mormântul acestuia şi cel al soţiei sale, Paulina Alexandrescu. Epitropul Nicușor Popovici nu uită să le aprindă o lumânare și să le îngrijească mormintele atunci când timpul îi permite. De dincolo de nori, din lumea nevăzută, dar mereu prezentă în sufletele celor rămaşi pe pământ, cu siguranţă o licărire de lumină va străluci în inima părintelui Alexandrescu, care se bucură că ceea ce el a clădit nu s-a distrus, ci, dimpotrivă, a înflorit.

Felul îngrijit în care arată biserica și parohia se datorează în primul rând preotului Marcel Ursuţu, parohul Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” Bogdăneşti I, care se implică în comunitatea pe care o păstorește, îi ajută pe oameni să urce pe treptele credinței, le oferă un mediu prietenos, plăcut pentru rugăciune, credincioșii simțind atenția constantă din partea duhovnicului, a slujitorilor de la Altar.

„Bisericuța din Albac”

Regretatul preot Ioan Alexandrescu (plecat la cele veșnice acum 25 de ani) numea uneori Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” - biserica lui de suflet de pe colină - „Bisericuța din Albac”, acesta fiind și titlul unei poezii semnate de Octavian Goga în anul 1908: („Bisericuță din Albac, / Tu ești al vremurilor semn, / Tot bietul nostru plâns sărac / E-nchis în trupul tău de lemn.” Credem că motivele pentru care părintele Ioan Alexandrescu a comparat bisericuța din Bogdănești cu bisericuța din Albac (aceasta se află la Băile Olănești, în județul Vâlcea) este acela că ambele biserici au fost construite din lemn, în condiții vitrege, în perioade în care erau multe lipsuri, fiind nevoie de sacrificii pentru a le desăvârși, pentru a le lăsa urmașilor un semn de credință, de speranţă, de mângâiere.