Necesitatea îngrijirii vaselor mici de sânge

Dacă am încerca să deshidratăm o persoană, dintr-o greutate de 70 de kilograme ar rămâne doar 5 kg de substanță uscată. Chiar dacă exemplul a fost doar pentru a ilustra o teză, adevărul este că omul, într-adevăr, începe să se usuce odată cu înaintarea în vârstă. Ce-i drept, apa nu dispare. Cea mai mare parte a ei se transformă din curgătoare în una stătătoare, reziduală. În țesuturi se formează un fel de mlaștină.

De la vârsta de 40-45 ani ne aflăm în perioada reducerii bruște a numărului capilarelor deschise – nu numai a celor de suprafață, ci și a celor aflate în țesuturi, care aprovizionează cu sânge organele interne. Capilarele îngustate nu lasă să treacă eritrocitele și leucocitele, dar permit să treacă plasma sangvină. Prin urmare, organul simte o insuficiență de oxigen, cu toate că, într-o anumită măsură, el este totuși alimentat. Ce se întâmplă dacă un capilar este obturat sau atrofiat? Nu va fi grav dacă este vorba de un singur capilar, dar dacă o treime sau chiar o pătrime din capilarele unui organ sunt inactive apare atrofia.

O importanță deosebită trebuie acordată alimentării creierului. Deocamdată, nu sunt foarte clare cauzele maladiei Alzheimer. Se știe doar că una dintre cauze constă în embolia capilarelor. Capilarele se atrofiază în tot organismul, dar creierul este foarte sensibil la insuficiența oricărui ingredient alimentar (nu numai a oxigenului); el reacționează prompt, printr-o încetinire a activității intelectuale a omului.

Caracteristica principală a progresului tehnic constă în crearea condițiilor ideale pentru degradarea timpurie a capilarelor. Cu 200 de ani în urmă, cuvântul „bătrân” caracteriza o persoană între 50-55 ani, întrucât durata medie a vieții abia atingea 50 de ani. Pe de altă parte, dat fiind faptul că lumea trăia într-un mediu natural, al doilea sens al cuvântului „bătrân” viza persoanele cu sănătatea șubrezită. Astăzi, o persoană de 60 de ani nu poate fi numită bătrână, pentru că durata medie de viață este de 70, uneori de 80 de ani. În schimb, persoanele de vârstă medie, de 30-40 de ani, sunt mai „uzate” decât bătrânii din secolul al XVIII-lea.

Mediul tehnogen pe care l-am creat și care ne înconjoară generează, în cantități mari, compuși chimici și contribuie la obturarea capilarelor.

Ce prezintă un capilar? Acesta are trăsături care îl fac cât se poate de vulnerabil. În primul rând, este foarte îngust, având un diametru de la 5-6 la 20-30 de microni. În al doilea rând, are un perete foarte subțire – membrana lui este formată din endotelii, nu are înveliș protector ca celelalte vase (capilarul nici nu are nevoie de înveliș, deoarece prin membrana lui are loc schimbul de substanțe cu lichidul tisular). Al treilea punct vulnerabil al capilarului este elasticitatea membranei. Capilarul poate fi lărgit cu ușurință de câteva ori, în comparație cu diametrul lui, și poate fi îngustat până aproape de zero. Hiperporia (mărirea lumenului capilarelor) este provocată de alcoolism, de febră mare, iar hipoporia – de nicotină, de frig. Există numeroși factori care pot provoca o îngustare sau o lărgire a capilarelor.

Mecanismul elasticității capilarelor constă în apropierea celulelor endoteliale și îndepărtarea lor una de alta. Acest fenomen se produce de câteva ori în zi atât sub acțiunea factorilor externi, cât și din cauze interne. De exemplu, dimineața capilarele sunt, de obicei, mai înguste decât seara, acest lucru se explică prin ridicarea temperaturii corpului spre seară. În perioada septembrie-ianuarie, aproape toți oamenii au spasme ale capilarelor aflate la suprafața corpului. La femei, cantitatea capilarelor deschise se mărește vădit înainte de ciclul menstrual.

După 40-45 de ani numărul capilarelor deschise se mărește. Numărul maladiilor ce apar și progresează din cauza degradării capilarelor crește de la an la an. Ateroscleroza, endarterita obliterantă, arterioscleroza, nefrita, stenocardia, hipertensiunea – toate încep de la dereglarea funcțiilor capilarelor.

De aici rezultă doar un singur lucru: medicina de până acum a subapreciat monstruos importanța stării capilarelor. Probabil, medicii nu mai acordă atenție capilarelor pentru că este deja târziu să o facă atunci când este prezentă afecțiunea. Totul trebuia prevenit, iar în cazul de față sunt necesare doar mijloace radicale de tratament. Metoda terapeutică principală de acțiune asupra capilarelor a fost elaborată în secolul al XIX-a - aceasta este hidroterapia.

Psiholog Mihai Moisoiu