Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Faptul că miniștri din 11 țări, inclusiv România, au ridicat o serie de probleme vizavi de Noua Strategie Forestieră Europeană, recent făcută publică, a stârnit multă agitație și la noi în țară, luarea de atitudine fiind brusc incriminată, fără a se vedea și motivele care stau la bază.
Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Tánczos Barna, a și explicat că România nu se opune planurilor Comisiei de a lupta împotriva schimbărilor climatice, dar vrea să știe precis ce ținte va avea de atins, cu ce costuri și de unde vor fi acoperite cheltuielile respective, care nu sunt deloc neglijabile.
“Este o invenție că România se opune strategiei forestiere, e o pură invenție, pentru că nu ne-am opus niciodată, am cerut o strategie forestieră extrem de punctuală, negociată, discutată cu statele membre, dar care trebuie să aibă în vedere și costurile pe care le va suporta fiecare stat membru.
Vrem să știm care sunt țintele pe care trebuie să le atingem, care sunt resursele pe care ne putem baza, cum vor afecta aceste planuri industriile din statele membre”, a spus Tánczos Barna, confruntat cu un val de critici după ce s-a aflat că România este una din cele 11 țări (precum Franța, Germania, Polonia, Austria, Ungaria) care au elaborat o scrisoare deschisă în care se solicita o dezbatere punctuală pe Noua Strategie Forestieră Europeană, semnalând o serie de probleme cu repercusiuni puternice, pe termen lung, dacă nu sunt lămurite din start.
Dezechilibru între cei trei piloni ai pădurii
Gestionarea eficientă a pădurilor se face prin păstrarea unui echilibru între cei trei piloni - pilonul ecologic, pilonul economic și cel social.
Ori, ceea ce atrag atenția miniștrii din cele 11 țări este faptul că Noua Strategie Forestieră Europeană nu mai ține cont de acest echilibru și mizează doar pe aspectele verzi, iar astfel „va pune în pericol locurile de muncă și rolul sectorului forestier în economia circulară”.
Pericolul neglijării importanței celorlalți piloni ai pădurilor, economic și social, cu repercusiuni grave atât la nivelul comunităților locale, cât și a economiei naționale este evidențiat și de Asociația Forestierilor din România.
“Lansată în contextul recunoașterii importanței lemnului în procesul de decarbonizare, noua Strategie Forestieră Europeană nu reușește să recunoască complexitatea și importanța realizării unui echilibru între rolul economic, social și de mediu al pădurilor.
Așa cum arată EOS (Organizația Europeană a Operatorilor Economici din Domeniul Industrializării Lemnului), astăzi pădurile și produsele forestiere sunt căutate pentru rolul lor de atenuare a schimbărilor climatice. Pădurile captează și sechestrează cantități mari de carbon, iar produsele din lemn sunt tot mai utilizate, înlocuind alte materiale a căror producție generează volume mari de gaze cu efect de seră.
Scenariile și practicile silvice propuse în strategie ar trebui să asigure pe termen mediu și lung funcționarea bioeconomiei europene. Acest lucru înseamnă utilizarea pe scară tot mai largă a lemnului. De asemenea, trebuie să crească gradul de retenție a carbonului în păduri, dar acest lucru nu înseamnă renunțarea la recoltarea lemnului, ci creșterea durabilității și maximizarea utilizării lemnului recoltat din păduri”, atenționează conducerea ASFOR, care consideră că o strategie eficientă de gestionare durabilă a pădurilor ar trebui să vizeze consolidarea componentei economice în armonie cu angajamentele asumate în plan social și de mediu.
“Pentru a avea păduri sănătoase, acestea trebuie îngrijite, iar îngrijire înseamnă și recoltarea lemnului”
“Mulți oameni nu realizează că pentru a avea păduri sănătoase, acestea trebuie îngrijite, iar îngrijire înseamnă și recoltarea lemnului. Proprietarii de păduri au nevoie de venituri pentru plata costurilor continue generate de gestionarea pădurilor: lucrări de prevenire a incendiilor, întreținerea drumurilor și eliminarea speciilor invazive, acoperirea impozitelor anuale etc. Ei trebuie încurajați să investească o parte din veniturile obținute din vânzarea lemnului în gestionarea durabilă a pădurilor.
Pădurea este asemenea unei grădini sau unei livezi pe care, dacă nu o îngrijești, se degradează și, în cele din urmă, nu mai asigură la nivelul dorit acele beneficii de mediu, sociale și economice fără de care societatea nu poate să-și atingă țintele care privesc economia verde, iar o viață prietenoasă cu mediul devine imposibilă”, a explicat Ciprian Muscă, președintele ASFOR.
Reprezentanții forestierilor din România au semnalat faptul că din documentul elaborat la nivel european lipsesc analizele privind disponibilitatea viitoare a lemnului și interdependența dintre exploatarea forestieră și celelalte industrii.
“Strategia nu ar trebui să neglijeze componenta economică a sectorului forestier european, un sector cu o cifră de afaceri anuală de 35 miliarde de euro și sute de mii de angajați.
Toate părțile unui arbore sunt utilizate în mod eficient de către industriile forestiere și de prelucrare a lemnului, rezultând produse simultane cu diferite durate de viață. Astfel, toate produsele pe bază de lemn sunt esențiale pentru o tranziție de succes către o bioeconomie circulară și eliminarea materiilor prime fosile.
Din păcate, documentul propus este unul rigid. Strategia nu se poate aplica unitar în toată Europa. Iar faptul că nu recunoaște existența piețelor locale și nu răspunde nevoilor comunităților locale și specificității acestora, invalidează chiar unele dintre afirmațiile cuprinse în text cu privire la utilizarea în cascadă a lemnului.
Atragem atenția că există diferențe semnificative între statele membre și chiar și între regiuni, iar o aplicare unitară a principiilor din strategie la nivelul UE nu este fezabilă. În acest context, încercările comunității europene de a se îndrepta către o economie verde și un stil de viața în armonie cu natura trebuie să fie bazate pe exemple reale și specifice fiecărei comunități a blocului comunitar”, au mai precizat reprezentanții ASFOR.
România și alte trei țări „vor duce greul” monitorizării și protecției pădurilor bătrâne și primare
La nivelul UE vor fi patru țări care vor duce greul acestei monitorizări și protecții de păduri bătrâne și primare: România, Bulgaria, Finlanda și Suedia. Majoritatea pădurilor mai bătrâne de 100 de ani se vor concentra în câteva state membre. Interesul României este ca această strategie forestieră, dincolo de obligații, să stabilească și condițiile de finanțare și sprijinul de care vor beneficia statele membre, în momentele în care își asumă aceste ținte extrem de ambițioase.
Tot ce înseamnă protejarea parcurilor naturale și parcurilor științifice, tot ce înseamnă protejarea acestor păduri virgine, toate plățile care se fac în momentul de față se plătesc din bugetul național al României.
Acest cost este în momentul de față de ordinul sutelor de milioane într-o perioadă de programare. Anual se ridică la undeva la 100 de milioane de lei. Această sumă este momentan asumată, plătită de România, astfel încât aceste păduri să rămână majoritatea neatinse complet sau celelalte cu intervenții foarte restrictive și protecția supraasigurată.
Suprafața totală care beneficiază de diverse nivele de protecție în România se ridică undeva la trei milioane de hectare. Din această suprafață, 270.000 de hectare înseamnă proprietate privată, care se plătește și se compensează pierderi la nivelul proprietarilor privați, dar statul român și autoritățile locale își mai asumă un rol protector, necompensat pentru diferența de până la peste trei milioane de hectare, unde compensațiile nu se plătesc, pentru că nu a fost de acord Consiliul Concurenței, încât nu a fost posibilă compensarea la nivelul autorităților locale a acestor pierderi de venit.
Cu toate problemele întâmpinate, sistemul românesc de gestionare a fondului forestier a generat sute de mii de hectare de teren forestier de înaltă valoare, cu o foarte bună biodiversitate, fiind unici în Europa în foarte multe privințe.
Dar acest sistem are nevoie de sprijin național și dacă se poate și la nivelul UE, să fie funcțional în continuare, încât protecția să-i fie asigurată pe termen mediu și lung.
