Să ne vedem cu ochii minții sănătoși și fericiți

Multă lume nu-și dă seama că multe dintre lucrurile la care ne gândim trebuie transpuse în imagini înainte de a le putea înțelege la un nivel mai profund. O altă informație conexă pe care mulți nu o au este că trupul nostru reacționează la ceea ce vizualizăm ca și cum lucrul respectiv ar fi real, indiferent dacă imaginile din mintea noastră corespund sau nu realității. Ca exemplu să ne imaginăm un lac superb într-o zi însorită și caldă. Apa reflectă razele soarelui. Auzim sunetele și simțim miresmele naturii care ne înconjoară. Percepem aerul și razele soarelui pe trupul nostru. Cum ne simțim? Observăm că nu a trebuit să plecăm nicăieri ca să trăim starea de relaxare și de mulțumire.

Când nu înțeleg cum funcționează vizualizarea, oamenii o întrebuințează adesea în moduri care de fapt le agravează problemele în loc să le amelioreze. De exemplu, mulți oameni își spun în plan mental să se „oprească” ori să evite să facă ceva – să nu mai consume alcool, droguri ilegale, să nu mai joace jocuri de noroc sau să nu mai facă exces de orice altceva. Atunci când gândim astfel, zonele mai profunde ale minții realizează o imagine a activității pe care vrem să o evităm sau să nu o mai facem și apoi încercăm să eliminăm imaginea respectivă pentru ne a finaliza comanda „stop” sau „nu face”. Această modalitate de a transmite mesajul este derutantă și declanșează tocmai lucrul nedorit, înainte ca intenția completă a mesajului să fie comunicată. Repetarea constantă a acestei greșeli poate favoriza gândirea obsesivă sau o poate chiar declanșa.

A vizualiza nu înseamnă pur și simplu a te gândi la ceva. Gândirea analitică este specifică emisferei cerebrale stângi, care este responsabilă de limbaj, planificare, rațiune și capacitatea de a lucra cu numere. Vizualizarea creativă sau imaginația este un proces ce se desfășoară mai mult în emisfera dreaptă, ca și în alte regiuni ale creierului, deoarece sunt implicate văzul, auzul, simțul olfactiv, memoria, emoțiile și așa mai departe. Emisfera creativă poate fi folosită pentru a pregăti sau a antrena mintea și trupul ca să treacă printr-o experiență, indiferent că vorbim despre a învăța ceva nou, a prelua controlul asupra stărilor sufletești, a deveni un bun sportiv sau a vindeca o afecțiune.

De exemplu, dacă ne gândim să mergem să cumpărăm lămâi, emisfera stângă este activă în momentul în care gândim „Trebuie să cumpăr câteva lămâi, care mă vor costa 10 lei”. Dar pentru a exersa vizualizarea creativă trebuie să ne imaginăm că ținem în mână o lămâie proaspătă. Simțim suprafața cerată a cojii, simțim aroma ei puternică. Acum ne gândim că luăm un cuțit și tăiem lămâia în patru. Aroma devine din ce în ce mai intensă. Luăm o bucată de lămâie în mână și o stoarcem încet cu degetul mare. Privim cum se formează picături mari ce ni se preling printre degete. Ridicăm lămâia și îi simțim sucul acru.

Vizualizând, am simțit lămâia altfel, la un alt nivel. În acest proces este implicat întregul creier. Glandele salivare și-au început activitatea și acreala lămâii ne face să tresărim sau să ne mușcăm buzele. Trupul reacționează ca și cum am fi mușcat dintr-o lămâie reală. Procesul vizualizării a convins creierul că lămâia este reală.

Având în vedere reacția imediată pe care organismul a avut-o la gândul despre stoarcerea lămâii, să ne imaginăm ce am putea face vizualizând momentele în care trecem printr-o operație, prin chimioterapie și prin radiații, ca apoi să ne vindecăm fără efecte secundare neplăcute.

Vizualizările sunt utilizate în sport de ani și ani de zile. Atleții sunt pregătiți să vizualizeze un rezultat pozitiv, pentru că, atunci când fac asta, rezultatele se îmbunătățesc foarte mult.

Activitatea cerebrală poate fi măsurată cu mijloace tehnologice moderne. Aparatura actuală le permite oamenilor de știință să observe în timp real ce se petrece la nivelul creierului în timpul diferitelor acțiuni pe care le întreprindem. În cadrul experimentelor conduse de Alvaro Pascual-Leone la Harvard Medical School, la sfârșitul anilor 1990, au fost implicați voluntari care învățau la pian un exercițiu doar pentru degetele de la o mână. Una dintre descoperiri a fost că voluntarii care doar își imaginau că repetă la pian dezvoltau la fel de mulți neuroni în regiunea creierului ce ține de inteligența motrică precum voluntarii care desfășurau exercițiul în realitate. Voluntarii care practicau vizualizarea păcăleau creierul și îl determinau să creadă că exersează cu adevărat.

Psiholog Mihai Moisoiu