Consecințele goanei după succes și bunuri materiale

În cultura noastră consumeristă, toate tipurile de mass-media ne bombardează zi de zi cu mesaje care ne spun că, pentru a fi împliniți, trebuie să cumpărăm și să realizăm lucruri. Suntem încurajați „să luptăm pentru ce-i al nostru”. În consecință, în cele din urmă ne agățăm de bunurile noastre. Un asemenea atașament crește probabilitatea de a ne agăța și de alte lucruri din viața noastră, de pildă, de oameni, de emoții și de propriul punct de vedere. Detașarea li se poate părea inutilă sau indezirabilă celor care acționează astfel. Totuși, vom pierde inevitabil anumite lucruri; nu vom obține întotdeauna ceea ce dorim. Prin urmare, suntem mai expuși riscului de a ne simți copleșiți atunci când viața nu ne oferă lucrurile pe care le dorim sau pe care credem că ar trebui să le avem. Un obiectiv comun în renunțarea la adicție este „detașarea cu dragoste”. Deși sună atractiv, multe persoane nu știu să pună în practică acest obiectiv. E dificil să renunțăm la atașamente dacă o mare parte din stilul nostru de viață presupune și eforturi.

Din cauza gândirii liniare, a vieții extreme și a grabei, mulți oameni tind să-și formeze așteptări nerezonabile de la ei înșiși și de la viață. Se așteaptă ca schimbările să se petreacă repede și ușor, chiar și atunci când încearcă să schimbe o problemă care le-a afectat ani la rând viața sub numeroase aspecte. Adeseori se axează prea mult pe rezultat, și nu pe proces, și de aceea nu își atribuie meritul eventualelor progrese făcute până când nu-și ating obiectivele. Iată ceea ce numim perfecționism. Perfecționiștii consideră că greșelile le reflectă defectele de caracter, și nu prilejuri de a învăța și de a crește. Trebuie să se relaxeze și să se bucure de proces, inclusiv de suișurile și coborâșurile firești, inerente învățării unui lucru nou.

Setea de succes material ne încurajează firesc să ne concentrăm asupra viitorului. Prea multă axare pe viitor poate genera îngrijorare, ceea ce ne face să ne bucurăm mai puțin de momentul prezent. Dacă nu ne axăm pe prezent, concentrarea și controlul asupra prezentului sunt limitate. Lipsa de concentrare asupra prezentului duce la și mai puțin succes în îndeplinirea obiectivelor noastre. Atunci apar sentimentele negative legate de succesul nostru limitat, ceea ce ne atrage atenția din nou asupra trecutului. Dacă nu te concentrezi asupra prezentului, rămâi cu sentimente negative.

Fără o bază spirituală care să-l canalizeze, consumerismul ne poate face vulnerabili la metodele sofisticate de publicitate, care sugerează că nu putem fi fericiți dacă nu achiziționăm toate produsele noi de pe piață. Apoi descoperim inevitabil că bucuria deținerii acestor produse e de scurtă durată. Adoptarea unui asemenea stil de viață ne limitează bucuria pentru lucrurile pe care le avem deja, în special pentru acele aspecte din viața noastră care nu sunt bunuri materiale.

Redefinim adesea asertivitatea drept capacitatea de a-i determina pe oameni să facă ce vrem, în loc să le comunicăm pur și simplu ce dorim sau de ce avem nevoie. Ajungem să acționăm ca și cum ar trebui să obținem orice vrem și să ne simțim vinovați și rușinați în caz contrar. De asemenea, tindem să simțim furie, frustrare și resentimente față de persoanele și situațiile care nu se supun voinței noastre. De obicei, încercarea de a ne impune voința prin constrângere și manipulare duce la și mai multă frustrare, întrucât ceilalți pot alege întotdeauna să spună „nu”.

Începem să credem că rușinea și învinovățirea sunt imbolduri necesare pentru a ne învăța lecția și a ne descurca mai bine data viitoare, dar ne subminează încrederea în noi. Trebuie să înțelegem că toți creștem și învățăm în ritmul propriu, cu suișuri și coborâșuri pe parcurs. Toți avem puncte forte și neajunsuri. Există anumite lucruri pe care poate nu vom fi niciodată în stare să le realizăm. Renunțarea are legătură cu acceptarea realității și a propriilor limite în ce privește controlul asupra noastră și a situațiilor cu care ne confruntăm, și nu cu lenea sau slăbiciunea. Putem influența anumite aspecte din viața noastră prin eforturi, dar pe altele nu le putem controla. Puterea voinței nu poate depăși limitele fizice sau aspectele practice ale unei situații.

Dacă avem un stil de viață materialist, nu ne atrage ideea de a recunoaște că nu putem obține mereu ceea ce vrem. Drept urmare, tindem să ignorăm realitatea limitelor propriei influențe și să abuzăm de puterea voinței în moduri agresive și manipulatoare.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com