Ce se întâmplă când traumele ne copleșesc

Uneori în viață trecem prin experiențe prea dure, prea bizare sau prea teribile pentru a le digera ușor. Anumite întâmplări din viață sunt „prea greu de înghițit”, cum se zice. Din moment ce mulți dintre noi nu știu cum să-și proceseze emoțiile eficient și complet, este posibil și ca acestea să se acumuleze de-a lungul timpului, creând o povară emoțională întunecată, grea, toxică, prea mare pentru a fi procesată, chiar dacă, inițial, evenimentele acumulate nu erau extreme. E cert însă că, la un moment dat, în interior se blochează prea multă energie negativă, suprasolicitându-ne sistemele naturale de procesare a emoțiilor.

Când ne simțim depășiți de situație, în interiorul nostru are loc o polarizare. Separăm automat incidentul de imaginea de sine. Facem distincție între „eu” și „nu eu”. Totuși, în adâncul sufletului ne întrebăm sau credem adesea că, dacă am fi fost mai buni, problema nu ar fi apărut. Aparent, ne rămâne fie să facem în continuare diferențierea și să ne considerăm victime, cu învinovățirea sau rușinea de rigoare, fie să recunoaștem că problema a apărut pentru că avem anumite neajunsuri ca oameni. Niciuna dintre opțiuni nu este tentantă, de aceea, în multe cazuri, oscilăm între cele două fără să ne putem hotărî, crezând uneori că problema ne reflectă pe noi ca oameni, iar alteori considerându-ne victime. Nu mai reușim să scăpăm de această dilemă fiindcă nu pare să existe un mod viabil de a o rezolva. Tot acest proces se derulează dincolo de conștientul nostru. Experiența nedigerată ocupă spațiu energetic în interior.

De exemplu, în multe cazuri, copiii abuzați sexual se consideră răi sau murdari. Dacă persoanele importante pentru ei validează cu compasiune suferința provocată de abuz, îi vor ajuta să o proceseze și să se considere „normali”. Pe de altă parte, dacă prietenii sau rudele importante le spun că nu s-a întâmplat sau că nu așa s-a întâmplat, ori îi învinovățesc, probabil că acești copii se vor simți și mai rău.

Când ne simțim depășiți de ceva ce ni s-a întâmplat nouă sau altora din jurul nostru, ni se modifică perspectiva asupra vieții. De asemenea, se pare că tot atunci ni se deschid alte niveluri de conștiință, dar adesea nu știm cum să controlăm această conștiință. Suntem mai conștienți de cât de fragilă este viața și uneori putem stabili cu alții legături mai profunde decât cele realizate de majoritatea oamenilor. Acesta poate fi un adevărat dar, odată ce învățăm să îl acceptăm și să lucrăm cu el. Până atunci însă, ne face să ne simțim și mai afectați de ce se întâmplă în jurul nostru.

Persoanele care duc poveri emoționale grele le simt apăsarea. Adeseori se simt fragile, slabe și excesiv de sensibile, oscilând între depresie și anxietate în timp ce se zbat să se mențină în stare de funcționare în viața de zi cu zi. La fel ca în cazul unei greutăți fizice mari, în cele din urmă, oamenii se prăbușesc sub greutatea energiei emoționale. Chiar dacă mai târziu se vor reface, se pot simți în continuare anxioși deoarece știu că se pot prăbuși din nou. Povara trecutului continuă să îi apese. Nu e vina lor. Nu au un defect și nici nu sunt „bunuri cu defecte”. Pur și simplu, simt efectele firești ale sentimentului că sunt depășiți de viață, iar costul emoțional al experiențelor lor a ajuns atât de semnificativ, încât a devenit fizic. Imaterialul a devenit material.

Dacă acumulăm prea multe toxine, capacitatea noastră de a le transforma sau de a le elimina nu va mai funcționa. Ajungem asemenea unui motor cu carburatorul înfundat sau asemenea unui râu îndiguit. În cele din urmă, ceea ce se petrece în interior devine insuportabil. Dacă nu știm cum să facem față în alt mod situației, începem să ne îndepărtăm atenția de la propriul corp și să ne concentrăm mai mult asupra gândurilor. Pierdem legătura cu ce se întâmplă în interiorul nostru și recurgem tot mai mult la suprimarea și la negarea emoțiilor și durerii fizice pentru a ne gestiona lumea interioară.

De fiecare dată când o persoană care a suferit o experiență traumatizantă trăiește noi experiențe asemănătoare, energia negativă pare să se adauge în plan emoțional și energetic la experiența inițială, creând un bagaj mai întunecat și mai împovărător. Dacă acest lucru se întâmplă suficient de frecvent, persoana respectivă se va simți apăsată emoțional, fizic și spiritual. Astfel, poate ajunge la depresie clinică și la tulburări de anxietate.

Psiholog Mihai Moisoiu