Funcționarea creierului și fazele somnului

Secolul XX a cunoscut progrese importante în înțelegerea felului în care funcționează creierul uman. În timpul Primului Război Mondial a avut loc o epidemie globală de encefalită letargică, cunoscută sub numele de „boala somnului". Această boală, care a ucis în jur de un milion de persoane, afecta profund modul de a dormi al celor aflați în suferință, provocându-le letargie totală și, la final, moartea. Însă, în plină tragedie umană, a fost făcută o mare descoperire științifică: neurologii au constatat că în creier există „centri" speciali pentru a controla somnul, care contrabalansează în parte activitatea unor centri echivalenți care mențin starea de veghe.

Din punct de vedere fiziologic, centrii care ne controlează somnul și starea de veghe sunt localizați adânc în creier, ceea ce indică faptul că funcțiile lor, deși de importanță vitală, sunt foarte primitive. Există trei sau patru astfel de zone însărcinate cu somnul și cam de două ori mai multe pentru starea de veghe, ele asigurându-se că, dacă o parte a creierului este afectată, sunt suficiente alte zone care să preia activitatea ei.

Primele electroencefalograme (EEG) ale creierului uman, cu care Hans Berger a înregistrat, în 1924, activitatea electrică la nivelul scalpului, au dus la o evoluție importantă a științei somnului. EEG-urile au revelat că somnul nu este o stare unidimensională, ci un proces dinamic, în cadrul căruia creierul continuă să răspundă atât mediului înconjurător, cât și funcțiilor interne ale corpului, controlând, în același timp, somnul.

Ca să pricepem mai bine ce se întâmplă în creierul nostru atunci când dormim, trebuie să luăm în considerare variațiile activităților electrice ale creierului în diferite momente ale zilei și ale nopții. Când suntem complet treji, activitatea creierului nostru este caracterizată de unde cerebrale de frecvență înaltă și voltaj scăzut, numite unde beta. Frecvența acestor unde variază în funcție de îndeletnicirile noastre și în funcție de cantitatea de stres resimțit: cu cât o anumită activitate este mai solicitantă, cu cât stresul este mai acut, cu atât frecvența undelor beta este mai înaltă. Ele încetinesc treptat, spre finalul zilei, pe măsură ce obosim tot mai mult. Când ajungem, în sfârșit, să închidem ochii și să ne relaxăm, undele beta se transformă în unde alfa, mai lente, cu voltaj relativ mai scăzut. Acestea din urmă au fost descoperite de Hans Berger. Apoi, când ne cuprinde somnolența, undele alfa încep să alterneze cu alte unde, încă și mai lente, numite unde teta. Somnolența este o stare de tranziție între somn și starea de veghe. În această perioadă putem reveni cu ușurință la starea de veghe, dar tot acum putem avea anumite halucinații aidoma cu realitatea, numite vise hipnagogice. Însă, dacă avem parte de un somn sănătos, petrecem puțin timp în stadiul 1 al somnului - perioada de tranziție între veghe și somn – ajungând rapid să producem serii scurte și rapide de unde numite fusuri de somn. Acestea anunță intrarea în prima stare de somn adevărat – stagiul 2, în care devenim complet inconștienți de lumea înconjurătoare. Fusurile de somn se transformă repede în unde delta, ample și lente, care caracterizează atât stadiul 3 cât și stadiul 4 al somnului. Aceste stadii sunt nivelurile cele mai profunde ale somnului.

Există și un al cincilea stadiu: cel descoperit în 1952 de Nathaniel Kleitman și asistentul său, Eugene Aserinsky, și denumit REM. De obicei, acest stadiu al somnului este văzut ca fiind distinct de celelalte patru stadii, deoarece, în timpul său, creierul este foarte activ, iar undele cerebrale înregistrate pe electroencefalogramă seamănă cu acelea înregistrate în stare de veghe. Când dormim, de obicei, progresăm de la stadiul 1 până la stadiul 4, apoi revenim la stadiul 2 și abia apoi intrăm în prima perioadă de somn REM.

Somnul nu este un fenomen liniar. Atunci când dormim nu avem parte de o progresie continuă prin stadiile somnului. Mai degrabă efectuăm niște călătorii, înainte și înapoi, de până la cinci ori pe noapte, iar, uneori, zăbovim într-un loc mai mult sau mai puțin decât de obicei. Fiecare dintre aceste călătorii reprezintă un ciclu complet al somnului, care s-a constatat că durează, la un adult, aproximativ 90 de minute, iar la bebeluși, ciclul se încheie cam în 60 de minute.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com