Care e părerea ta despre atacurile urșilor asupra gospodăriilor din zona montană? Cum crezi că ar trebui soluționată problema ieșirii animalelor din habitatul lor?

Atacurile urșilor care coboară în comunitățile de munte, pentru a devora animale din gospodăriile oamenilor, s-au înmulțit în ultima perioadă, iar reacțiile din partea autorităților întârzie să apară. În încercarea de a afla cum văd sucevenii rezolvarea acestei probleme care a depășit sfera normalului, am stat de vorbă cu câțiva dintre ei, care au vorbit de cauze, dar și despre posibile soluții, care ar duce la evitarea unor tragedii.

”Eu spun că e invers, oamenii atacă urșii”

Ștefan, unul dintre intervievați, e de părere că acesta este efectul unor probleme create de om: ”Eu spun că e invers, oamenii atacă urșii. Oamenii au pătruns în habitatul lor natural, au tăiat păduri, libertatea asta deplină de a culege fructele de pădure a dus și ea la dispariția hranei lor, pentru că în mare parte urșii sunt vegetarieni. Ei sunt nevoiți să caute acum hrană, pentru că nu au ce mânca în pădure. Pe de altă parte, propaganda asta că numărul de urși este foarte mare în România nu reflectă realitatea, pentru că inventarierea lor e dificilă. Cred că oamenii nu mai trebuie să intervină în zona urșilor, să nu le mai dea gunoaie, să nu le schimbe stilul de hrană, să-i lase să se hrănească ca altădată și atunci ei nu vor mai veni între oameni”.

Ovidiu o vede ca pe o problemă complexă, cu o rezolvare pe măsură: ”Părerea mea sinceră este că sunt multe interese la mijloc. Chiar dacă s-ar da drumul la vânătoare nu ar fi chiar în regulă, dar nici să intre ursul în arealul omului nu e normal. ONG-urile discută despre relocarea urșilor, însă urșii mari își formează cu ușurință habitatul, în timp ce urșii mici nu-și găsesc locul în aceste condiții. Eu cred că ar trebui strict aprobată recoltarea urșilor care atacă curțile oamenilor și provoacă pagube mari, pentru că ăștia sunt urșii care nu se mai întorc în habitatul lor. Și treaba asta ar trebui făcută rapid, prin intermediul comunicării la 112, iar echipa de vânători să acționeze atunci când ursul se află în zona atacată, nu să se aștepte aprobări peste aprobări de la minister. Este clar că acest lucru se întâmplă și din cauza oamenilor care au defrișat pădurile, reducându-le animalelor spațiul vital, dar poate și din cauza sistării vânătorii la urs de atâta timp.”

”Omul trebuie să-şi pună amprenta asupra animalelor sălbatice”

O soluție întrevăzută de alții ar fi cea de reluare a vânătorii la urs, care a dus la înmulțire necontrolată a speciei. Aurel e de părere că ”omul trebuie să-și pună amprenta asupra animalului sălbatic, să nu-l lase de capul lui, vine pe la gospodăriile oamenilor, rupe, distruge. Să caute să-i împuțineze. Urșii vin prin oraș, răstoarnă buncăre, pentru ce? E animal sălbatic și nu are frică. De aceea trebuie vânați și împuținați, chiar dacă ei reprezintă fauna pădurii. Oamenii trebuie însă protejați, că ei sunt cea mai importantă faună.”

Octav e și el de părere că dacă nu se găsesc alte soluții, recoltarea specimenelor nu poate fi evitată: ”Urșii ăștia nu o să mai aibă nimeni grijă de ei, pădurile s-au cam rărit, urșii nu au ce mânca și normal că atacă. Ce ar trebui făcut? Ori le dă mâncare acolo unde sunt ei, ori dacă nu, pac! Să nu vină străinii să-i împuște, îi împușcăm noi. Altfel, vor distruge multe urșii ăia, cel puțin pentru oamenii care sunt în apropierea pădurii, e vai de capul lor.”

Soluții așteptate din partea autorităților competente

Georgiana crede că autoritățile trebuie să se implice, pentru evitarea unor tragedii: ”Cred că este o problemă reală și ar trebui să se ia cât mai repede niște măsuri, să nu atace oamenii până la urmă, să nu fie moarte de om. Cred că cei care  trebuie să ia măsurile ar trebui să fie intoleranți la ceea ce se întâmplă. Probabil așteaptă să se ajungă la pierderi de vieți omenești pentru a se lua măsuri”, iar Vasile vede ca mod de rezolvare: ”O soluție constă în relocarea animalelor, relocarea în habitatul lor de drept. Ies din habitatul lor pentru că nu au ce mânca. Foametea nu e numai pentru români, e și pentru animale.”

Fermitatea în rezolvarea problemei le lipsește autorităților, Coca fiind cea care crede că ”urșii sunt flămânzi, nehrăniți, de nevoie cred că coboară în sate. De ce nu au coborât în anii din urmă în acest fel, erau mai puțini și le ajungea hrana? Îmi este milă și de urși, și de oamenii aceia care suportă pierderi, însă problema nici nu cred că e tratată serios, ca de altfel toate celelalte probleme care sunt luate în considerare așa, cu jumătate de măsură.”

Cei care iubesc aceste minunate animale ale pădurilor românești cred în existența unor soluții organizate și nu de recoltare intensă în teren. ”Nu e o soluție să-i împuști, sunt specialiști care se pricep, care trebuie să facă ceva până la urmă, să nu-i lase să se apropie de oameni și de locuințele lor”, ne-a spus Cătălina, în timp ce Alexandru e de părere că „ar trebui să intervină autoritățile aici, să găsească o soluție, ceva de mijloc. Ar trebui să fie și alte soluții, vânătoarea nu mi se pare o soluție rezonabilă aici. Alte soluții care să nu pună viața animalelor în primejdie...”