Un perete al singurei sinagogi care a mai rămas în Fălticeni s-a prăbușit

Unica sinagogă rămasă în municipiul Fălticeni este grav afectată, după ce joi dimineață, în jurul orei 7.30, peretele de nord s-a prăbușit. Peretele a căzut spre terenul de sport al Școlii Gimnaziale Nr. 3, cu care se învecinează, dar din fericire nimeni nu a fost rănit. Preşedintele Comunităţii Evreilor din Fălticeni, Robert Steinmetz, a declarat că acest perete al sinagogii era cu probleme de mai multă vreme și că tocmai primise finanțare pentru studiul de fezabilitate în vederea restaurării edificiului. „Visul meu a fost să refac sinagoga. Sper să reușesc”, a spus Robert Steinmetz.

Prima urgență este, la acest moment, montarea unor stâlpi de susținere pentru a nu se prăbuși și partea de deasupra balconului, și asigurarea pazei pe timp de zi și de noapte. Sinagoga Mare din Fălticeni a fost construită în urmă cu 226 de ani, în 1795, din lemn. A fost distrusă într-un incendiu și a fost reconstruită în anul 1852, din piatră și cărămidă.

Este o clădire de dimensiuni mari, cu ziduri cu grosimea de circa 1 metru și ferestre înalte. Interiorul clădirii este pictat cu imagini din Eretz-Israel, de pictori despre care se spune că nu au fost niciodată acolo. În vremea când Fălticeni avea o comunitate evreiască numeroasă, în oraș erau numeroase sinagogi și case de rugăciune. De exemplu, scriitorul Dimitrie Bolintineanu scrie în volumul "Călătorii în Moldova" (1859), că la Fălticeni existau 13 sinagogi la mijlocul secolului al XIX-lea. În anul 1859 locuiau în Fălticeni 5.767 evrei, care reprezentau 63,5% din populația târgului. În anul 1916, funcționau în Fălticeni 34 de sinagogi și case de rugăciune. La această dată, Comunitatea Evreilor din Fălticeni mai numără 14 membri. Ultima activitate desfășurată în sinagogă a fost, conform președintelui Robert Steinmetz, în anul 2019, la Zilele Culturii Fălticenene. Despre târgul Fălticeni mai multe surse documentare susțin ipoteza că este primul oraș din România care a fost fondat de evrei pe baza privilegiilor acordate de domnitori, respectiv în anul 1779, în timpul domnitorului Constantin Moruzi.