Iertarea – calea spre desăvârșire (I)

Omul îi judecă pe alții în funcție de caracterul său și de convingerile sale. Ceea ce spunem despre altul ne arată clar care este esența noastră. Toate emoțiile, începând cu cea mai mică, pleacă din trecut și se repetă în permanență până când omul își învață lecțiile acestei vieți. De regulă, numai o suferință foarte mare ne dă o înțelepciune sigură de viață, care se fixează pentru totdeauna în spiritul nostru.

Știm cu toții că o greutate din viața de zi cu zi se poate repeta uneori în mod ciudat, foarte des. Asta înseamnă că nu am tras concluziile necesare și nu ne-am îndreptat greșeala. Greutatea apare iarăși și iarăși ca să ne învețe. Nu am înțeles că iminența vieții este acea libertate de a învăța și de a ispăși răul. Când ne aflăm într-o situație grea, să ne punem întrebarea: „De ce am parte de această încercare, ce vrea să mă învețe?” și vom simți, probabil, răspunsul pe care ni-l dă corpul.

Din fericire, am ajuns în acel stadiu de dezvoltare a omenirii, când nu mai este nevoie să învățăm prin mari suferințe, acum putem să învățăm să ne eliberăm de rău prin schimbarea modului de gândire. Cine învață prin suferințe, acela extrage din fiecare suferință o experiență de viață. Experiența este ca o lecție pe care o învățăm la școală și pe care o aprofundăm în clasele următoare, până când, în final, atingem perfecțiunea. Cine nu și-a asimilat înțelepciunea vieții, va fi mereu lovit de viață. Similarul va atrage similarul până vom căpăta înțelepciune.

Cine vrea să fie deștept, trebuie să învețe să gândească și atunci va fi scutit de lecțiile de suferință. Nu va mai fi nevoie să i se poruncească, să fie dădăcit, să i se interzică, nu va mai fi necesar să fie pedepsit sau amenințat. Un om liber face totul așa cum trebuie, corect. Are forță, are voință și are dorință.

Cineva trebuie să învețe, de exemplu, cum să se poarte cu demnitate. Într-un moment al vieții a fost om bogat, în alt moment sărac, a trăit la munte, apoi în altă parte a vieții la șes. Dar s-a umilit totdeauna în fața celorlalți și nu a înțeles de ce și ceilalți l-au umilit. Îi este groază și astăzi să aibă sentimentul propriei demnități, întrucât îl receptează ca fiind sfidare și egoism. Acest stres a crescut atât de mult, încât amenință să-l distrugă.

Atunci când omul caută o soluție, apar totdeauna oportunități care să-l învețe înțelepciunea iertării. Să-și ierte, de exemplu, frica „nimeni nu mă iubește” întrucât acest stres este sursa altor stresuri, să-și ierte frica de a fi egoist, să-și ierte frica „nu sunt înțeles cum trebuie”, dispariția interesului față de viață, sentimentul de nonsens, complexul de inferioritate, frica „oricum nu mai pot repara nimic” etc.

Am fost învățați încă de când eram mici să cerem iertare și o facem cu ușurință, automat, fără să simțim nici o obligație. Iertarea, însă, este o muncă importantă, cu greutate și serioasă, în care există sfințenia pe care o simte fiecare dintre noi la nivelul subconștientului. Cu cât omul respectă viața mai profund, cu atât mai serioasă va fi atitudinea lui față de iertare. Iertarea este un lucru sfânt. Se în-tâmplă frecvent ca un om politicos să arunce cu scuze în stânga și în dreapta, dar să fie împotriva iertării. Această împotrivire poate fi atât de mare, încât, de exemplu, un bolnav care are într-adevăr nevoie de ajutor, după ce și-a programat să-și ceară iertare, renunță și preferă să fie bolnav, decât să-și îndrepte greșeala prin iertare.

De multe ori, noi nu știm să conștientizăm nevoile spiritului nostru și nu ne cunoaștem nici pe noi înșine. Spiritul nostru este un fascicul de energie care se îndreaptă spre înțelepciunea desăvârșită. Spiritul are nevoie să devină desăvârșit, dar desăvârșirea nu este numai binele. Ea este o mișcare care se intersectează în permanență cu binele și răul de pe sinusoida vieții. Spiritul vrea să capete acele cunoștințe rămase neasimilate.

Să nu întrebăm: „De ce trebuie să sufăr atâta?”. În loc să oftăm și să cădem în depresie, să învățăm lecția iertării. Să nu întrebăm „De ce viața altuia e mai bună?”. Viața lui are și ea o latură negativă, dar noi nu o vedem sau nu putem să o întrezărim din cauza limitelor noastre mentale și emoționale.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com