ADN-ul în slujba vieții și a sănătății

Știința a făcut progrese extraordinare în ultimii ani în ceea ce privește înțelegerea ADN-ului și este important să fim conștienți de informațiile științifice de bază pentru a putea înțelege vindecarea energetică a ADN-ului. În primul rând, nucleul oricărei celule din organism conține 46 de cromozomi uniți împreună pentru a forma 23 de perechi. Aceștia au două lanțuri lungi, strâns înfășurate, semănând cu o scară spiralată, numit ADN - acid dezoxiribonucleic. ADN-ul este o moleculă lungă multiunitară care conține codul digital al vieții pe Pământ. S-a făcut referire la ADN ca fiind planul de detaliu al vieții, codul nostru chimic. Construcția organismului și a componentelor lui moleculare apare din informația sau limbajul înmagazinat în ADN.

Cele patru elemente codificatoare principale – sau unități de bază – de pe spirala ADN sunt T, C, A și G sau timina, citozina, adenina și guanina. Când aceste patru elemente codificatoare sunt combinate cu alte elemente în grupuri de câte trei, sunt numite codoni. Există 64 de combinații posibile de codoni: 61 sunt folosiți pentru a codifica cei 20 de aminoacizi și 3 codoni de „stop” care sunt folosiți pentru a indica sfârșitul unei secvențe proteice.

Acest cod este similar cu un cod Morse. Codul Morse folosește combinații de 2 elemente, punctul și linia, pentru a specifica literele din alfabet și semnele de punctuație. În codul genetic, combinațiile celor patru subunități A, T, C și G constituie alfabetul proteic. În codul Morse, o scurtă perioadă de liniște specifică sfârșitul mesajului, așa cum cei trei codoni de stop marchează începutul și sfârșitul secvenței proteice. Când un cod se modifică, poate reduce în mod serios funcționarea proteinei.

În 2003, oamenii de știință au determinat secvența completă a ADN-ului din tot materialul genetic al corpului uman. Cartografierea genelor a fost o explorare pentru a găsi cartea de instrucțiuni a funcționării corpului uman.

Oamenii de știință au presupus că fiecare funcție a corpului omenesc este controlată de o genă. Ei credeau că dacă ar putea înscrie într-o listă toate genele și ce funcție controlează fiecare genă, ar putea avea o hartă care să-i ajute să înțeleagă cum să schimbe corpul omenesc – pentru a preveni sau vindeca diabetul sau cancerul, de exemplu. Pentru ca această teorie să fie adevărată, ar fi trebuit să existe câte o genă pentru fiecare dintre sutele de mii de funcții pe care le îndeplinește corpul. Când oamenii de știință au descoperit doar vreo 33000 de gene în loc câteva sute de mii, au fost consternați. A trebuit să-și revizuiască teoria conform căreia genele singure erau responsabile pentru tot ceea ce are loc în organism.

Oamenii de știință au descoperit că 50% dintre genele umane sunt similare cu cele ale unei banane. Au descoperit de asemenea că 99,9% dintre genele unui copil nou-născut sunt identice cu genele oricărui alt copil nou-născut.

Bryan Sykes, o autoritate mondială de vârf în privința ADN-ului și evoluției umane și autorul cărții „Cele 7 fiice ale Evei”, a susținut incredibila interconectare a oamenilor. El a creat o hartă genetică a Europei Vestice și a tras o concluzie uimitoare conform căreia aproape oricine cu descendență nativ europeană, indiferent unde locuiește acum în lume, poate să-și regăsească linia strămoșească într-una din cele 7 femei pe care el le-a numit cele 7 fiice ale Evei.

În cercetarea lor despre gene, oamenii de știință au aflat ceva despre codonii noștri care i-au surprins. Codonii sunt ca și cipurile computerelor ce conțin programe cu posibilități. Deși există 64 combinații de codoni care ne sunt disponibile, oamenii au descoperit că accesăm doar 20 dintre acestea. Ce s-a întâmplat cu celelalte 44 de posibile programe? Au dispărut pur și simplu? Oare se află în stare latentă în noi, așteptând să fie activate? Faptul că noi folosim doar combinații de 20 de codoni, dar avem acces la încă 44, deschide ușa către mult mai multe posibilități pentru viață pe care nu le-am văzut încă.

Trebuie să vedem dincolo de imaginea convențională a ADN-ului ca fiind o simplă spirală dublă sau scară răsucită ce ne conține codurile genetice. Să ne imaginăm ADN-ul ca fiind o carte. Autori ca Gregg Braden și Matt Ridley au comparat ADN-ul nostru cu o carte ce conține capitole, o carte imensă pe o bandă magnetică care trăiește în nucleul celulelor noastre. Banca de memorie a acestei cărți cuprinde un depozit imens de informații despre care nu am știut niciodată că există.

Psiholog Mihai Moisoiu