Elevi care și-au împletit destinul cu armata, la Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare”

Au ales să facă o carieră militară. Și-au împletit destinul cu armata, la Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc. Este vorba de elevi care și-au dorit foarte mult să facă parte din marea familie a ștefăniștilor, iar acum, după patru ani de școală militară, în prag de absolvire, sunt nostalgici.

Marea majoritate a elevilor și nu numai nu conștientizează faptul că dușmanul lor comun este timpul,iar în fața acestuia sunt egali, „indiferent de gradele de pe umeri, care se potrivesc perfect cu nasturii strălucitori ai vestonului”.

,,Tot ce am vrut a fost ca timpul să mai stea... Aici timpul a devenit unitatea de măsură a sentimentelor, pentru unii a trecut prea repede, pentru alţii prea încet, însă cu siguranţă pentru elevii ştefănişti până şi timpul este camuflat. Parcă ieri veneam plini de curiozitate la primul apel de seară din liceul militar, iar acum am ajuns să ne gândim cu emoţie la ultimul apel de seară al promoţiei. În calitate de elev plutonier al anului IV sunt alături de colegii mei la fiecare pas, le observ motivaţia şi dorinţa de a reuşi, în fiecare zi conştientizând rapiditatea cu care se apropie finalul acestei perioade. Pot spune că suntem o promoţie a schimbărilor, dar, totodată, suntem capabili să facem faţă tuturor provocărilor. Acum, când momentul absolvirii se apropie cu paşi repezi, putem doar să privim înapoi cu nostalgie şi, în acelaşi timp, să ne bucurăm din plin de clipele care au mai rămas pentru că aceste momente nu se vor mai întoarce”, susține elevul plutonier Ștefania Şopu.

A ales colegiul militar pentru că este un adept al ordinii, disciplinei, al respectului

La Colegiul Național Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, după cum a spus și purtătoarea de cuvânt a unității de învățământ, Georgiana Lupu, începe pentru elevi aventura numită adolescență, „aici, în cetatea în care încă răsună ecoul pașilor miilor de elevi care și-au împletit destinul cu Armata Română. Ei au ales să creadă în visul lor și, pas cu pas, zi de zi, mai pun o cărămidă spre atingerea lui. Pentru că da, visul este ceea ce îi uneşte și îi motivează pe toți cei care îmbracă uniforma cu vipușcă roșie”.

Pentru elevul sergent major Ștefan Sandu liceul militar este o adevărată provocare. În clasa a VIII-a a decis să își îndrepte pașii spre cariera militară, deoarece este un adept al ordinii și disciplinei, și nu în ultimul rând, al respectului. Inițial, această alegere a fost o provocare uriașă, dar s-a transformat, ușor, ușor, într-un vis împlinit. Timpul pe care l-a petrecut în colegiul câmpulungean a fost unul plin de experiențe, spune elevul, „aici am legat prietenii, aici am învățat să fim oameni, aici ne-am descoperit cu adevărat pasiunile. Zilele au trecut, una câte una, și am ajuns în clasa a XII-a, aproape fără să ne dăm seama. Urmează cea mai încărcată perioadă din viața unui licean, examenul maturității, și nu în ultimul rând, examenul de admitere pentru academia militară dorită. Îmi doresc să avem putere de muncă și seriozitate în ceea ce privește pregătirea pentru aceste examene, iar la final ne putem bucura de rezultatele noastre”.

„<Liceul meu> e un spațiu în care am crescut, care a avut răbdare cu mine, pe care l-am caracterizat prin prisma propriilor gânduri”

Elevii din anul terminal sunt cuprinși de nostalgia specifică și sunt conștienți că au deslușit tainele „liceului labirint” de acum patru ani. Au reușit să își alinieze brațele, după cum frumos spune Georgiana Lupu, să țină cadența pasului, să învețe terminologia specifică, iar după patru ani numărați în teste, teze, diplome și emoții generate de fiecare revistă de front au realizat că infinitul conturat de ei este finit, ca orice alt fenomen.

„Retrospectiva e mereu mai clară. Aproape mă aud cântând, printre lacrimi, Gaudeamus Igitur și Vis pierdut... mă văd deja aruncând o ultimă privire nostalgică spre amalgam. Nu mai există reciprocă pentru traiectorie, dar nici nu îmi trebuie: colegiul mi-a predat, cu multă seriozitate, importanța și ireversibilitatea timpului, mai ales în anul terminal... Aici am scris primul articol, primul interviu, prima poezie, prima prezentare în fața unui amfiteatru plin de oameni; am pășit sfioasă, rigidă, pe amplul drum al sensibilității - literare, și nu numai. Am cunoscut succesul, afirmarea, resemnarea, răbdarea, empatia. Punctul culminant al adolescenței mele s-a desfășurat în acest spațiu al atâtor generații. După imediata articulare a Colegiului Național Militar <Ștefan cel Mare> transformi realitatea în parte imaginară: fiecare elev are propria variantă a liceului, conturată din apogee, amintiri, puncte de inflexiune, minime și maxime locale. Ei bine, <Liceul meu> e un spațiu în care am crescut, care a avut răbdare cu mine, pe care l-am caracterizat prin prisma propriilor gânduri. Aici mi-am lăsat amprentele și am construit o cetate din cuvinte”, este mesajul transmis de elevul sergent major Andreea-Bianca Ionică.

Reprezentanții Colegiului Național Militar „Ștefan cel Mare” susțin că ei le arată adolescenților cât de lung este drumul spre succes, cât de grele sunt urcuşurile, dar mai ales cât de pline de satisfacţii sunt treptele urcate alături de cadrele didactice și militare. „Toate experienţele, adunate cu grijă pe parcursul celor patru ani de studiu, reprezintă calea firească în dezvoltarea acestora și le oferă resursele necesare pregătirii lor, oferindu-le mediul propice pentru ca visurile adolescenței să prindă contur”, a concluzionat purtătoarea de cuvânt a colegiului militar câmpulungean, Georgiana Lupu.