Efectele epuizării asupra sănătății

Ne putem deseori simți depășiți de situație dacă ne axăm prea mult pe lumea materială pe care o percepem cu ajutorul ochilor, nasului, gurii și limbii, fără a acorda suficientă atenție laturii spirituale și energetice a vieții aflate la baza ei. Lupta și competiția pot deveni un stil nesănătos de viață. Dacă urmărim să avem bani, bunuri, carieră, statut și putere, ne putem simți cu ușurință neîmpliniți în anumite momente din viață. Goana necontenită după succesul material poate duce la îmbătrânire prematură și la probleme cardiace. Putem deveni foarte obosiți și nefericiți dacă alergăm după lucruri materiale care sperăm că ne vor face fericiți.

Pentru a ține pasul cu ritmul frenetic și așteptările vieții modeme, adeseori adoptăm un stil de viață nefiresc pentru corpul nostru. Mâncăm și bem la repezeală în timpul mesei, ne trezim mai devreme decât ar vrea corpul nostru și folosim substanțe excitante precum țigările, cofeina și alcoolul ca să ne prelungim activitatea chiar și după ce corpul este epuizat. Drept rezultat, suntem mai vulnerabili ca oricând la surmenaj, la depresie, la anxietate sau la sentimentul că suntem depășiți de situație.

Când ne stresăm, corpul ne pregătește pentru reacția de tip „luptă sau fugi”. În asemenea momente, rinichii ni se contractă asemenea mușchilor, iar diafragma se încordează la baza cutiei toracice. Din această cauză, respirația completă devine dificilă. Partea superioară a cavității abdominale este contractată, astfel încât aerul pătrunde cu dificultate în plămâni. Chiar și după ce trece amenințarea, corpul tinde să rămână într-un fel de „cod galben”, respirând superficial. Poate rămâne în această stare săptămâni, luni sau chiar ani. Între timp, nu se curăță adecvat și de aceea toxinele și tensiunea se acumulează în interior.

Viața modernă dominată de tehnologie ne ajută să ne protejăm de aspectele dure ale naturii, precum furtunile și frigul, dar și să ne rupem de natură în general. Cu excepția evadărilor în weekend și în vacanțe, de obicei nu avem contact cu natura. Dăm mulți bani și muncim pe brânci ca să evadăm din viața citadină, care ar fi trebuit să ne protejeze în fața naturii. Atunci când ne întoarcem în natură, regăsim pacea și ritmul vieții. Când suntem departe de ea, uităm și uneori recurgem la stimulente ca să ne mișcăm mai repede decât ciclurile vieții, astfel încât să le-o luăm înainte. Din păcate, acest fapt duce deseori la nerăbdare, stres, încordare, frustrare și greșeli din neglijență, ceea ce ne intensifică dorința de „a evada”.

Dacă ne forțăm să ne depășim limitele firești în căutarea a ceea ce ni s-a spus că ne-ar face fericiți, suportăm consecințe care ne pot face să ne simțim îmbătrâniți înainte de vreme. Ne-am putea simți obosiți, iar atunci, chiar dacă realizăm că trebuie să ne schimbăm stilul de viață, e posibil să nu avem rezerve de energie pentru a face schimbările necesare.

De asemenea, definirea succesului în funcție de rezultatele externe ne afectează prioritățile. Dacă suntem prinși în goana după bani, statut, avere și faimă, nu avem timp sau energie pentru a acorda atenție corpului sau emoțiilor noastre. Dacă în perioadele dificile apelăm la „soluții rapide” precum alcoolul, drogurile sau jocurile de noroc, căile noastre energetice se blochează cu toxine și se umplu de energie slabă și stagnantă, motiv pentru care ne e și mai greu să ne atingem obiectivele.

Multe persoane nu știu despre toxinele care se acumulează în corp sau nu le acordă suficientă atenție. Toxinele pot ajunge în noi prin aerul respirat, prin alimentele și lichidele ingerate, prin emoțiile noastre și emoțiile celorlalți. Toate ocupă spațiu energetic înăuntrul nostru. Toxinele ne înfundă meridianele, traseele energetice din corp. Din această cauză, ne simțim tot mai blocați și mai afectați pe plan fizic, emoțional, mintal și spiritual. Ne dăm seama că ne rugăm din ce în ce mai rar și trăirile spirituale din timpul rugăciunii sunt tot mai superficiale. Atunci apar diverse afecțiuni cronice. Ne simțim împovărați de viață și ni se pare că mai e puțin și trecem de pragul suportabilității. În cele din urmă, devenim mai temători și mai iritabili și, ca o ironie, acest fapt crește probabilitatea ca toxinele emoționale să se acumuleze. Intrăm într-un cerc vicios.

Psiholog Mihai Moisoiu