ÎPS Calinic: „Obiectele de patrimoniu bisericesc au valoare inestimabilă şi nu pot fi vândute!”

ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a afirmat, într-un răspuns acordat unei enoriașe care l-a întrebat „dacă obiectele de patrimoniu din bisericile din Suceava pot fi vândute de preoții parohi și care sunt regulile de vânzare a acestora”, că: „Obiectele de patrimoniu bisericesc au valoare inestimabilă şi nu pot fi vândute! Vânzarea acestora atrage după sine încălcarea legii şi se pedepseşte ca atare”. Arhiepiscopul Sucevei a adăugat „că, din păcate, nu se respectă Legea, asta se ştie. (...) Imediat după Revoluţie s-au scos din ţară foarte multe obiecte de patrimoniu care nu au mai fost găsite. Însă, sunt sigur că cei implicaţi în astfel de practici nu vor scăpa de pedeapsa lui Dumnezeu”.

Când a vorbit de obiecte de patrimoniu, femeia care i s-a adresat ierarhului se referea la „icoane de la 1900 și Ceasloave de la 1800”. Ea l-a mai întrebat pe ÎPS Calinic „dacă parohiile sunt obligate a evidenția aceste obiecte de patrimoniu, care din punctul meu de vedere reprezintă o valoare mare atât spirituală cât și materială”.

În răspunsul său, ÎPS Calinic a făcut referire la lege: „Cât priveşte vânzarea obiectelor de patrimoniu mobil, în conformitate cu prevederile Legii 182/2000, sunt două articole care indică în ce condiţii piesele – obiectele de patrimoniu mobil pot fi vândute. Art. 35 - 1. Vânzarea publică a bunurilor culturale mobile aflate în proprietate privată sau intermedierea vânzării se efectuează numai prin operatori economici autorizaţi, cu respectarea prevederilor prezentei legi. Art. 36 - 1. Bunurile culturale mobile, proprietate a persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot face obiectul unei vânzări publice numai în condiţiile exercitării dreptului de preempţiune de către Statul român, prin Ministerul Culturii şi Cultelor, şi cu respectarea dispoziţiilor art. 35, alin. (7)., care stipulează: Operatorii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile sunt obligaţi ca, în termen de 3 zile de la data înregistrării în registrul propriu a bunurilor clasate în tezaur, să comunice în scris serviciului public deconcentrat al Ministerului Culturii, în a cărui rază teritorială îşi au sediul, punerea acestora în vânzare, precum şi, după caz, să transmită un exemplar al catalogului editat în scopul organizării unei licitaţii publice, indiferent dacă bunurile scoase la licitaţie sunt sau nu sunt clasate în patrimoniul cultural naţional mobil. (5) Nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) atrage nulitatea absolută a vânzării.”.