Este important să fim conștienți de modul în care ne adaptăm la mediul exterior și să vedem ce comportament adoptăm atunci când dorim să obținem iubire, atenție și aprobare. Această clipă conștientă ne va oferi timp să procesăm și să simțim experiențele pe care le trăim în loc să reacționăm și să luptăm pentru a găsi soluții proaste.
Avem nevoie să luăm o pauză, să simțim nevoia noastră interioară și să înțelegem mesajul ei — să simțim durerea de a nu ne satisface nevoile, să simțim tristețe și să știm de ce suntem triști. Când simțim tristețe sau durerea unor experiențe din trecut, permitem amintirii să revină în conștient și trebuie să ne oprim și doar să o simțim. Trebuie să învățăm să acceptăm sentimentele în loc să le reprimăm. Dacă reușim toate acestea, vom intra într-un proces de maturizare.
Cele mai bune indicii privind modul de funcționare a mecanismelor de apărare se găsesc în interacțiunile din cadrul relațiilor noastre, pentru că suntem construiți la nivel cerebral să reacționăm pentru a supraviețui, și munca noastră începe prin explorarea acestor interacțiuni. În izolare, este posibil să nu identificăm comportamentul nostru din moment ce nu răspundem la prea mulți stimuli.
Interacțiunile ne arată că, în timp ce avem treburi neterminate de rezolvat, este aproape imposibil să scăpăm de amintirile ascunse. Trebuie să fim mai atenți, în special, la orice ne derutează sau ne provoacă în conversațiile cu ceilalți, dar și ce anume îi derutează pe ei sau îi provoacă în legătură cu noi. Confuzia și lipsa clarității sunt strategii de apărare. Când vorbim din inimă, conștienți de momentul prezent, mesajul este de o claritate incontestabilă. Atunci când oamenii vorbesc astfel, toți ceilalți ascultă imediat, pentru că vorbitorul este sincer și comunică din adevărata lui ființă. Când oamenii evită să facă acest lucru sau se joacă cu comunicarea, pierd foarte repede atenția ascultătorilor.
Comunicarea este cheia aici. Dacă ne putem observa vorbind, vom descoperi că, uneori, comunicarea poate să nu se potrivească cu intenția și vocea interioară. Deseori, acest lucru se întâmplă când ne pregătim să vorbim. Când transmitem cuvintele noastre, dacă nu suntem conștienți de prezent, în adevărul ființei noastre, putem spune lucruri fără însemnătate în orice conversație. Ne pierdem concentrarea și suntem acaparați de aceste mecanisme de apărare.
Fiecare interacțiune umană zilnică poate releva informații importante despre reacțiile noastre la amintiri ascunse. Chiar și gesturile, expresiile faciale și mișcările corporale, pe care le avem în situații ce ies din tiparul comun, ne pot oferi înțelesuri valoroase. Acestea ne vor ajuta să devenim conștienți de toate aspectele comportamentului nostru de apărare, deoarece ele nu vin doar din creier, ci din întregul corp.
Se pare că trăim folosind simboluri pentru a defini realitatea și deseori le confundăm cu adevărata realitate. De exemplu, numele noastre sunt simboluri, nu suntem noi. Banii sunt un simbol al bogăției. Ideile sunt și ele simboluri ce ne despart de realitate pentru că sunt imaginile pe care le avem despre noi. Când suntem stresați, corpurile noastre inhibă reflecția conștientă și, pentru a putea coopera, activează mecanisme de apărare. Astfel, suntem mai puțin capabili să vedem realitatea pentru că vedem doar realitatea construită de noi. Suntem captivi ai reacției la stres, ceea ce creează o perspectivă asupra realității la care răspundem. Apoi, când privim înapoi, deseori ne întrebăm de ce am reacționat în acel mod.
Din nefericire, mulți dintre noi trăim într-o lume în care stresul este din ce în ce mai mult o parte a vieții zilnice. Ne facem griji în legătură cu banii, relațiile și sănătatea. Mediul este plin de stres și mulți dintre noi nu au acces la genul de suport tradițional — familia și comunitatea — deoarece mergem spre individualism. Presiunea se mută de pe grup pe individ; astfel, mediul ne provoacă frică și, bineînțeles, construim din ce în ce mai multe percepții false. În consecință, mecanismul nostru de protecție câștigă mai multă putere și prezență.
Fiecare dintre noi își construiește o imagine despre sine bazată pe comportamentul protector. Însă, acesta este exact ceea ce nu ne place la noi pentru că avem o altă imagine despre cum ar trebui să fim. Când ne vedem limitările, ne spunem că ar trebui să fim așa sau ar trebui să nu fim așa.
Psiholog Mihai Moisoiu