Pânza de păianjen din spatele Pieței Mari

Piața agroalimentară din centrul municipiului Suceava, cunoscută și sub denumirea de Piața Mare, ascunde în spatele ei un apendice amorțit în timp și în uitare din partea autorităților. Tarabele pe care se vinde aproape orice, de la fructe, bomboane, pește sau fursecuri, cele mai multe aduse din Ucraina sau Moldova, până la scule, chiloți sau papuci, de o calitate mai mult sau mai puțin îndoielnică, sunt înșirate pe toată suprafața din spatele pieței. Cu vad mai mare sau mai puțin circulat, fiecare tarabă a rezistat ani și ani și a oferit o pâine comercianților care vin aici zilnic, indiferent că afară plouă, ninge, sunt minus 30 de grade sau plus 35 de grade Celsius.

Într-un fel, acolo s-a creat o adevărată comunitate, cu oameni care se cunosc între ei, își știu și necazurile și mai ales ce vinde unul și ce oferă altul unui public care provine de obicei din pătura mai săracă a populației orașului și nu numai. Și asta pentru că la piața din spatele pieței vin zilnic și oameni care ajung în municipiul Suceava pentru a-și rezolva și alte treburi, iar faptul că autogara este la doi pași o face și mai vizitabilă. Pentru a se proteja cumva, comercianții din spatele pieței agroalimentare au făcut tot felul de improvizații. Acestea devin cu atât mai vizibile într-o zi ploioasă, cum a fost cea de ieri, în care apa cernută din cer se strânge ca într-o pungă pe ”acoperișurile” încropite din te miri ce. De acolo, printr-un simplu proces de împingere cu o coadă de mătură, apa adunată este aruncată pe betonul crăpat și pe alocuri slinos. Și operațiunea continuă ori de câte ori este nevoie pe parcursul unei zile pentru că o acumulare prea mare de apă ar risca să rupă ațele care susțin rețeaua de prelate, nailoane sau ce a găsit de cuviință să-și monteze fiecare comerciant.

Iar această rețea este una vastă, mai exact, cât toată piața din spatele pieței. O pânză de păianjen țesută cu migală și întreținută periodic pentru că dacă nu se protejează singuri, comercianții nu pot spera la ajutor din partea altcuiva, adică a autorităților locale. Au aflat asta pe propria piele de-a lungul a zeci de ani, la fel cum au învățat că deviza ”prin noi înșine” este poate cea mai înțeleaptă. Ascunsă de clădirea unde funcționează piața agroalimentară, zona din spate pare o lume desprinsă dintr-o altă epocă. Și nu doar pare, ci chiar este o pată de rușine pentru oraș.