„Relațiile de familie” dintre organe

La început, asemănarea relațiilor dintre membrii unei familii cu cele dintre organele unui corp poate părea ciudată. În fond, felul în care se comportă indivizii într-o familie nu este foarte diferit ca tipar și acțiuni de cel în care se comportă organele. Această asemănare cu bine cunoscutele legături dintr-o familie ne poate fi de mare folos pentru înțelegerea comportamentului corpului. În cazul unei solicitări deosebite organele corpului interacționează mai strâns, cooperând pentru realizarea unor sarcini. Fenomene asemănătoare au loc și într-o familie, unde vremurile de criză - moartea unui membru, de exemplu - duc la strângerea relațiilor, sprijin reciproc, reîmpărțirea sarcinilor și deschiderea fiecărui membru de a-și pune la dispoziție abilitățile.

Cele două emisfere cerebrale au sarcini diferite: una funcționează mai mult logic, permițând înțelegerea abstractă, judecând la rece și făcând ordine, iar cealaltă se ocupă mai mult de fantezie, de forțele creatoare și de emoții și sentimente. Așa cum emisferele cerebrale veghează asupra organelor, mama și tatăl își împart rolurile atunci când trebuie să vegheze asupra copiilor. Și, asemenea organelor, copiii trăiesc laolaltă, fiecare cu nevoile, dorințele și perspectivele proprii, iar interacțiunile dintre ei pot reprezenta, uneori, pentru părinți (emisferele cerebrale) încercări foarte mari. Părinții au sarcina de a se îngriji de funcționarea întregului, chiar și atunci când apar situații de criză între diverși membri ai familiei.

Organele pot face foarte multe fără ajutorul creierului, la fel cum și copiii pot face ceva fără intervenția părinților. Atunci când este evident că un copil se află în impas, toți ceilalți membri ai familiei se străduiesc să îi îndeplinească nevoile. Dar, așa cum un organ care transmite senzații neplăcute poate fi perfect sănătos, și un copil care dă senzația că are o problemă poate fi de fapt un semn al tulburării relațiilor dintre alți membri ai familiei, care, prin concentrarea asupra nevoilor copilului respectiv, trec cu vederea peste problema reală.

Această abordare a corpului ca sistem în care organele funcționează ca parți interconectate – subsisteme – ne pune în fața faptului de a nu mai considera boala ca factor singular, strict delimitat în organism, ci ca o perturbare a sistemului și pe diferite nivele de intensitate, a mai multe subsisteme din componența lui.

Aceste concepte de abordare a bolilor nu sunt o noutate, deoarece medicina tradițională chinezească și indiană le-au studiat în amănunt încă de acum 4000 de ani. De exemplu, relațiile dintre rinichi, vezică urinară, urechi, oase, piele, păr și organele de reproducere sunt într-o strânsă interdependență. O slăbire a energiei rinichilor duce la declanșarea unui proces de îmbătrânire prematură a corpului, rapid evidențiat datorită schimbării texturii pielii, auzul scade și funcția sexuală este mult diminuată. Din acest motiv specialiștii chinezi spun că dacă vrem să ne bucurăm de o viață lungă și sănătoasă este necesar să ne conservăm energia rinichilor și să nu facem excese sexuale în prima parte a vieții. Iarna este anotimpul rinichilor, în acest sezon ei fiind mai ușor de tratat. Ca atare, o bună îngrijire a lor este ideală în această perioadă a anului, ei putând fi mai ușor echilibrați și vindecați acum decât în restul anului.

Rinichii înmagazinează “energia ancestrală”, calitățile moștenite, energia pe care am primit-o de la părinți în momentul concepției. De asemenea, rinichii sunt în legătură cu oasele și măduvă osoasă, răspund de starea danturii, a părului, a coloanei vertebrale, a craniului. Dacă la cineva energia rinichilor este slăbită, oasele pot fi moi și fragile, picioarele și genunchii slăbiți, coloana vertebrală rigidă, membrele sunt reci și pot să apară episoade de insomnie. După medicina tradițională chineză, rinichii sunt sediul voinței, a acelei voințe sigure care ne îndeamnă să spunem DA vieții și să alegem să ne formăm singuri destinul, ei fiind în relație directă cu vezica urinară.

Această abordare sistemică a dus și la apariția unor procedee terapeutice de vindecare care de asemenea țin cont de tratarea întregului corp, a unor grupuri de organe pentru a obține declanșarea unui proces de vindecare la nivelul unui organ anume. Exercițiile terapeutice de tipul qigong-ului medical funcționează toate după aceste principii, iar rezultatele în planul vindecării sunt cu adevărat profunde și de durată, deoarece se pune accentul pe eliminarea cauzelor care au dus la apariția afecțiunii în sine, la echilibrarea celorlalte organe și părți ale corpului ce au fost perturbate ca funcționare și la armonizarea întregului organism în plan mental emoțional și fizic.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com