Telomerii și rănile copilăriei

În perioada de creștere, ai avut un părinte care bea prea mult? A suferit cineva din familie de depresie? Te-ai temut adesea că părinții te vor umili sau chiar că-ți vor face rău?

Într-un studiu din Statele Unite ale Americii, 17.000 de oameni au fost rugați să răspundă la o listă cu 10 întrebări asemănătoare cu cele de mai sus. Cam 50% dintre ei au trăit măcar un astfel de eveniment sau o situație adversă în copilărie, 25% au trecut prin două sau mai multe și 6%, prin cel puțin patru. Consumul de droguri în familie a fost aspectul cel mai răspândit, apoi abuzul sexual și bolile psihice. Evenimentele adverse din copilărie au loc pe toată plaja de venituri și niveluri de educație. Mai rău, cu cât persoana în cauză a bifat mai multe evenimente din listă, în special dacă a trecut prin patru sau mai multe, cu atât mai probabil era să aibă probleme de sănătate la maturitate: obezitate, astm, boli cardiace, depresie și altele. Cei cu patru sau mai multe evenimente adverse au avut o probabilitate de 12 ori mai mare să încerce să se sinucidă.

Încorporare biologică este numele dat efectelor adversității din copilărie care se manifestă în organism. Telomerii sunt terminațiile cromozomilor ce au rolul de a proteja materialul genetic al celulei și când sunt aceștia sunt măsurați la adulții care au fost expuși la evenimente adverse în copilărie, se remarcă adesea o relație doză-răspuns. Cu cât sunt mai traumatice evenimentele trăite de persoană în trecut, cu atât mai scurți îi sunt telomerii la adult. Telomerii mai scurți sunt o modalitate prin care adversitatea din copilărie ți se încorporează în celule.

Acei telomeri scurți pot avea efecte teribile asupra unui copil. Dacă vei examina după câțiva ani sistemele cardiovasculare ale unor copii de vârste mici la care s-au găsit telomeri mai scurți, vei constata că va fi mai probabil să aibă o îngroșare mai mare a pereților arteriali. Atenție, vorbim aici despre copii — și, pentru ei, telomerii scurți pot să însemne un risc crescut de boli cardiovasculare timpurii.

Acea vătămare poate să înceapă la o vârstă foarte fragedă, deși ar putea să fie oprită și, eventual, inversată, dacă copiii ar fi salvați din situațiile adverse îndeajuns de devreme. Cercetătorul Charles Nelson și echipa lui au comparat copiii din orfelinatele din America cu cei care au părăsit orfelinatul și au ajuns în familii adoptive. Cu cât au petrecut mai mult timp în orfelinat, cu atât mai scurți le-au fost telomerii. Dar, a adăugat Nelson, „copiii care au fost adoptați au prezentat recuperări spectaculoase". Odată ajunși în familiile de adopție, au făcut progrese remarcabile, deși nu îi prinseseră din urmă complet pe copiii care nu fuseseră niciodată într-un orfelinat. De exemplu, coeficientul IQ a crescut cu zece sau mai multe puncte față de copiii din instituții, dar continua să rămână sub cel al copiilor care n-au fost instituționalizați niciodată. Se pare că există o perioadă critică în dezvoltarea creierului: „Copiii plasați în familii adoptive înainte de a împlini doi ani au avut în multe domenii progrese mai pronunțate decât copiii plasați după aceasta vârstă, a afirmat Nelson. El și echipa lor au continuat să-i urmărească pe copii peste ani - chiar și acum, adolescenții care au trăit în orfelinat în copilărie prezintă o scurtare a telomerilor într-un ritm accelerat.

Această amprentă a traumelor suferite în copilărie ne poate schimba modul în care gândim, simțim și acționăm. Oamenii care s-au confruntat de timpuriu cu adversitatea nu sunt flexibili în reacțiile pe care le au la diferitele experiențe ale vieții. Au parte de un număr mai mare de zile proaste, iar zilele proaste sunt mai stresante pentru ei. Când li se întâmplă ceva bun, se bucură mai puțin. Acest model nu este nesănătos în sine. Nu face decât să conducă la o experiență emoțională mai intensă și mai dinamică. Totuși, acea intensitate face mai dificile tranzițiile dintre diferitele stări emoționale. Oamenii cu un trecut traumatic în copilărie tind să aibă mai multe dificultăți în relații. Sunt mai predispuși să cadă victime mâncatului emoțional și comportamentelor adictive. Nu se pricep atât de bine să aibă grijă de ei înșiși. Aceste ecouri ale abuzurilor pot continua să le influențeze sănătatea mentală și fizică toată viața. În acest mod, adversitatea timpurie poate sădi semințe pentru o rată mai mare de scurtare a telomerilor, exceptând situația în care modelele rezultante de comportament sunt oprite.

Psiholog Mihai Moisoiu