Examinarea plămânilor persoanelor sedentare, supraponderale și a celor în vârstă arată că acestea au frecvent următoarele probleme:
Mai întâi, apare o reducere a capacității vitale. Aceasta este cantitatea maximă de aer pe care îl puteți expira după o inspirație adâncă, ori forțată. La adultul normal, ea ajunge la circa 3,5 litri. La persoanele în vârstă, însă, această capacitate se reduce la numai 2,2 litri pentru limita superioară și la 0,9 l pentru limita inferioară.
Aerul curent, care este cantitatea de aer inspirată sau expirată în cursul fiecărui ciclu respirator, înregistrează, în schimb, o reducere destul de slabă. Ea trece de la 0,5 l la adult la 0,37 l la persoana în vârstă, ceea ce corespunde unei scăderi de circa 25%.
Aerul complementar, respectiv cantitatea de aer care este posibil să fie aspirată într-o inspirație forțată, plecând din poziție de repaus, care este normal de 1,51 l, scade la 0,75 l la persoanele în vârstă, ceea ce reprezintă o reducere de 50%.
În sfârșit, aerul de rezervă, care este obținut dincolo de poziția de repaus printr-o expirare forțată, este factorul cel mai grav afectat printre factorii respiratori, deoarece el este, de multe ori egal cu 0.
Exercițiul de respirație prezentat mai jos poate întârzia, sau chiar împiedica apariția acestor tulburări respiratorii datorate îmbătrânirii, stresului, alimentației nesănătoase, sedentarismului etc.
De asemenea, acest exercițiu, împreună cu altele pe care le vom prezenta în articolele viitoare, este eficient pentru vindecarea oricărui tip de afecțiune a plămânilor, de la o răceală obișnuită, până la afecțiuni grave ale plămânilor. Exercițiul fortifică întregul sistem respirator, inclusiv pielea, deseori numită „al treilea plămân”.
Pentru a stabili starea de sănătate a plămânilor și a organismului, putem măsura durata inspirației și a expirației. Dacă expirația este mai lungă decât inspirația, înseamnă că sănătatea este șubredă, deoarece eliminăm mai mult decât inhalăm. Dacă inspirația este mai lungă, înseamnă că sănătatea este bună, deoarece inhalăm mai multă energie.
Este important ca bolnavii de astm să respire pe nas. Pe lângă faptul că îl filtrează, nasul și încălzește aerul la temperatura corpului, înainte ca acesta să intre în contact cu țesuturile delicate ale plămânilor. Dacă temperatura aerului este prea scăzută, sunt stimulate bronhiile, fiind favorizată apariția astmului. Bronhiile sunt structuri tubulare ce formează cea mai mare parte a plămânilor și care au ramificații ca niște firișoare (cili) ce pătrund în profunzimea plămânilor. Atunci când aerul rece sau umed nivelează cilii, bronhiile se contractă, blocând trecerea aerului în plămâni. Astfel apare astmul. De aceea, persoanele care practică jogging indiferent de temperatura de afară, cei care merg pe jos și soldații instruiți dimineața devreme, pe frig, sunt predispuși la astm. Bolnavii de astm trebuie să se protejeze foarte bine în fața aerului rece, purtând o mască atunci când este absolut necesar să iasă pe vreme rece. Aceștia trebuie, de asemenea, să grăbească vindecarea cililor, hrănindu-i cu plante special alese pentru zona în care trăiesc. În plus, bolnavii de astm ar trebui să practice exercițiul pentru plămâni prezentat mai jos.
1. Rămânem în poziție verticală, ținând labele picioarelor paralele și depărtate până la nivelul umerilor. Spatele trebuie să fie drept, bărbia ușor apropiată de piept, iar capul, de asemenea, drept, ca și cum am încerca să tragem în sus de ceafă.
2. Expirăm tot aerul din plămâni și strângem mâinile la spate.
3. Inspirăm apoi ușor, dilatând plămânii și trăgând de mâini la spate. În timp ce executăm acest exercițiu, menținem bărbia aproape de piept, utilizând doar pieptul pentru a respira.
4. În timp ce expirăm, desfacem mâinile și întindem brațele înainte. Continuăm să ridicăm brațele, aducând mâinile deasupra capului și coborându-le apoi prin spate, până ce revenim cu brațele întinse înainte, completând un ciclu. Degetele mâinilor trebuie să fie întinse pe tot parcursul rotației.
5. Încrucișăm degetele la spate și reluăm exercițiul, începând cu mișcarea de inspirație.
6. Repetăm mișcările de 7 ori.
În timp ce inhalăm aer în plămâni, vizualizăm cum energia proaspătă pătrunde pentru a fortifica țesuturile plămânilor. În timp ce expirăm, percepem cum toți microbii, aerul închis și toxinele sunt eliminate din plămâni.
Psiholog Mihai Moisoiu
Tel. 0753937223
www.mihaimoisoiu.ro
E-mail: mmmoisoiu@gmail.com