Un veteran de război s-a stins la câteva zile după ce a fost distins la împlinirea a 100 de ani

Ultimul veteran de război al comunei Cornu Luncii a fost condus, ieri, pe ultimul drum, în luna în care a împlinit venerabila vârstă de 100 de ani.

Pe 11 octombrie, Ioan Gavril Pohoață, din Brăiești, veteran din cel de-al Doilea Război Mondial, a trăit ultimul moment important al vieții. Cu prilejul sărbătoririi centenarului, veteranul a primit din partea reprezentanților Filialei ”Plăieșii” a Asociației Naționale a Veteranilor de Război Cultul Eroilor ”Regina Maria” din Suceava o diplomă de excelență, ”în semn de aleasă prețuire pentru calitatea de luptător veteran al celui de-al Doilea Război Mondial și cetățean model al comunei Cornu Luncii”. Ioan Gavril Pohoață a primit și un tort din partea autorităților locale din Cornu Luncii, în frunte cu primarul Gheorghe Fron.

El a primit atunci salutul ostășesc din partea veteranilor de război din întreaga filială și în semn de prețuire a fost înfășurat în drapelul tricolor al țării pentru care a luptat.

Din păcate, Ioan Gavril Pohoață nu a mai rezistat prea mult, starea sa de sănătate fiind precară.

Maistrul militar (r) Dumitru Davidel a rostit câteva versuri emoționate la ceremonialul de înmormântare de ieri, versuri scrise de colonelul Gheorghe Lăcătușu:

"Se sting veteranii, lăsaţi în uitare,
Încet, în tăcere şi-n lacrimi, se sting.
Şi nimeni nu-i plânge! Pe nimeni nu-l doare
Că mor veteranii! Nici ei nu mai plâng!
................
Sunt candele sfinte! Cât pâlpâie încă
Mai dă-le onorul! Aceşti oameni trişti
Ţi-au clădit viitorul în piatră şi-n stâncă
Şi-au murit pentru tine! Ca tu să exişti."

Versurile sunt mai mult un mesaj pentru societate în general, care i-a cam dat uitării pe veterani, fără ca asta să fie valabil și la Cornu Luncii.

Soția veteranului a primit din partea Asociației Cultul Eroilor cartea ”Eroi ai hărții mele”, scrisă de colonelul Constantin Crăciun, unde apar poveștile a 30 de eroi din zonă, printre ei și Ioan Gavril Pohoață. 

Ioan Gavril Pohoață avea doar 22 de ani când a fost încorporat în primăvara anului 1942 la Craiova, în Regimentul 6 Roșiori, retras de la Cernăuți după ocuparea Bucovinei de ruși. Având permis de conducere, el a făcut un curs pe mașinile de război, după care a fost trimis șofer direct pe frontul din Caucaz. Anii de război de pe frontul de est i-a petrecut făcând aprovizionare cu muniție, alimente și intendență pentru linia frontului, cu momente grele de retragere a armatei române spre Crimeea și înapoi spre casă. A transportat apoi în cadrul Înaltului Stat Major ofițeri de rang înalt spre frontul din vest și l-a prins capitularea Germaniei la Praga, de unde s-a retras cu greu spre casă în mai 1945.

La aniversarea recentă, alături de veteran au fost cei 4 copii, 14 nepoți și 12 strănepoți.