Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Pentru un artist iranian în vârstă de 26 de ani, Suceava și România au devenit noua casă. Și asta pentru că magistrații de la Judecătoria Rădăuți și de la Tribunalul Suceava au admis cererea acestuia de a primi statutul de refugiat pe motiv că a fost supus unor persecuții în Iran după ce a scandat mesaje împotriva cenzurii în muzică la un protest de stradă.
Tânărul a terminat o facultate de arte în cursul anului 2014, iar ulterior a primit autorizație pentru a desfășura activități muzicale. Autorizația i-a fost retrasă la scurt timp pe motiv că a permis prezența unor fete la un spectacol de muzică corală, fapt interzis de autoritățile de la Teheran. Pe 29 decembrie 2017, artistul a participat la o manifestație neautorizată, unde și-a exprimat nemulțumirea față de ceea ce el a numit ”cenzura din muzică”. Două zile mai târziu a fost arestat alături de un prieten, iar următoarele patru zile și le-a petrecut în spatele gratiilor. În această perioadă ”a fost supus unor violențe fizice și psihologice, i s-au luat interogatorii, în timpul cărora a fost informat că știu totul despre el, familia sa, prietena sa, activitatea desfășurată, fiindu-i aduse acuzații de spionaj, cu intenția de a-l intimida pentru a colabora cu securitatea iraniană".
După ce a ieșit din arest, tânărul a aflat că prietenul arestat alături de el s-a sinucis. Timp de câteva luni a stat internat voluntar, cu diagnosticul de stare depresivă. La externare a fost chemat la sediul securității și s-a transmis că nu mai are voie să participe la manifestații și nici să practice activități muzicale, moment în care a luat decizia de a părăsi Iranul.
A ajuns în România, via Turcia
Nu este foarte clar cum a reușit să fugă tânărul din Iran, dar cert este că inițial a ajuns în Turcia, de unde a venit în România și a depus cerere pentru a căpăta statutul de refugiat politic. Inspectoratul General pentru Imigrări (IGI) i-a respins cererea de azil, așa încât s-a ajuns în instanță. Și în fața judecătorilor, reprezentanții IGI și-au menținut poziția și au justificat-o: "Solicitantul a invocat, pe de o parte, îngrădirea activității sale de muzician, prin retragerea autorizației pentru exercitarea acestei activități, așa cum reiese însă din relatările sale, retragerea autorizației a fost rezultatul încălcării, de către acesta, a regulilor de organizare a spectacolelor publice, prin includerea femeilor în cor. Deși astfel de reglementări sunt de notorietate în Iran, fiind în directă legătură cu poziția femeii în societate, solicitantul a ales să le încalce în mod flagrant și public. Cu toate acestea, nu a suferit nici o persecuție, singura măsura luată împotriva sa fiind anularea autorizației. Faptul că în perioada următoare a efectuat stagiul militar și a mai rămas în țara de origine timp de peste 3 ani, fără a avea probleme, demonstrează faptul că acesta nu se afla în vizorul autorităților pentru activitatea sa muzicală".
Reprezentanții Inspectoratului General pentru Imigrări nu cred povestea tânărului iranian
Mai mult, cei de la Inspectoratul General pentru Imigrări susțin că tânărul este oscilant în declarații și în plus nu există nici un fel de dovadă că a fost într-adevăr arestat pentru participarea la manifestații.
În schimb, judecătorii suceveni au văzut lucrurile diametral opus, iar în final au decis să-i acorde statutul de azilant. Iată și motivarea magistraților: "Autoritățile din Iran au continuat să restricționeze în mare măsură drepturile la libertatea de exprimare, de asociere și de întrunire pașnică, închizând zeci de manifestanți pașnici pe acuzațiile de securitate națională falsă. Printre cei vizați au fost disidenții politici pașnici, jurnaliștii, lucrătorii media online, studenții, regizorii, muzicienii și scriitorii, precum și apărătorii drepturilor omului, inclusiv activiștii pentru drepturile femeilor, drepturile minorităților și activiștii în domeniul mediului, sindicaliștii și cei care caută adevărul, justiția și repararea execuțiilor în masă și a disparițiilor forțate din anii 1980. În cazul petentului, legislația represivă, tratamentul aplicat de autorități, ce presupune încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale unei persoane, credibil prin prisma informațiilor despre țara de origine, conduc la o temere rezonabilă de persecuție, agentul de persecuție fiind chiar statul. Prin prisma celor menționate, instanța apreciază că temerea invocată de petent, pentru motivele expuse de el, este reală, relatările sale sunt verosimile, așa încât petentului i se poate acordă prezumpția de bună-credință".
