Pacienții psihosomatici și bolile

Când ne îndreptăm de obicei atenția asupra corpului? În general atunci când acolo se petrece ceva diferit față de așteptări sau când de acolo vin „știri” neplăcute, ca în cazul apariției durerilor, transformărilor neobișnuite etc. În mod normal nu remarcăm niciodată că nu ne dor dinții sau că nu avem febră – toate acestea le înregistrăm ca făcând parte din normalitate și nu intră în atenția noastră.

Esențiale pentru observarea corpului sunt organele de percepție, care sunt constituite din rețele nervoase și senzoriale prin intermediul cărora psihicul nostru primește informații despre corp legate de nivelul de tensiune sau relaxare, starea generală, temperatură etc. Prelucrarea informațiilor constă în trei faze: 1. Psihicul percepe ceva, de exemplu, durere, stare de rău, foame sau excitație. 2. Evaluează aceste percepții mai mult sau mai puțin conștient. Sunt pozitive sau negative? Periculoase sau nu? Este important să le acord atenție? 3. Dacă este ceva ieșit din comun atunci căutăm o explicație: de ce e așa, cine poate schimba asta și cum?

Pacienții psihosomatici se deosebesc de ceilalți în toate aceste trei faze de prelucrare a informației. 1. Psihicul lor orientează mai multă atenție asupra propriului corp. Sunt sensibili chiar și la transformări minore la nivelul corpului. 2. Ceea ce percep este interpretat ca fiind negativ sau periculos. 3. „Psihicul psihosomatic” este mai insistent în căutarea unor explicații și, prin urmare, ei se gândesc în primul rând la boli căutând la nesfârșit explicații pentru explicații. O consecință catastrofală a acestui mod psihosomatic de observare intensivă este aceea că tocmai aceste observații producătoare de griji conduc adesea la apariția simptomelor observate. De exemplu, observarea plină de îngrijorare a sistemului circulator conduce la activarea acestui sistem și la creșterea ritmului cardiac. Când are o explicație satisfăcătoare, psihicul este liniștit, iar când nu are una, psihicul normal poate trăi bine și fără ea: „Ei, și ce. Mergem mai departe.” Psihicul psihosomaticilor în schimb se neliniștește.

În zilele noastre suntem foarte influențați de progresele medicale și de felul în care gândesc medicii despre corp: ceea ce e neplăcut devine automat un „simptom” și e luat drept o posibilă „boală”. În anumite situații psihicul este obligat să observe propriul corp, să evalueze situația și să acționeze când e cazul. Unii descoperă asta încă din copilărie. Orice persoană cu părinți anxioși a preluat de la aceștia un mod temător de a observa.

Putem înțelege boala psihosomatică și ca pe o tulburare a relației dintre corp și suflet. Cele mai important atribute ale acestei relații sunt următoarele: 1. Lipsa de înțelegere de care dă dovadă psihicul afectat atunci când se confruntă cu o suferință corporală. „Măcar de aș  fi avut o suferință fizică – așa aș fi știut cum stau.” 2. Relația dintre psihic și corp capătă aspecte dușmănoase. Mulți pacienți ajuns să se războiască sau cel puțin să se certe cu corpul care produce suferința. „Am niște plămâni vai de mama lor. Nu sunt buni de nimic. Nu am încredere că vor funcționa bine vreodată.” 3. Mulți se refugiază în motivul „bolii psihice” din spatele suferinței corporale, ceea ce nu face nimic bun pentru relația degradată dintre minte și suflet, ba chiar conduce uneori la înrăutățirea lucrurilor. La capătul unei astfel de tulburări a relației dintre psihic și corp stă adesea dependența pacientului de terapeut. 4. Cu timpul se ajunge la adoptarea rolului de bolnav. Mulți pacienți sunt trimiși de-a lungul timpului de la un medic la altul. Dată fiind această relație de dependență mulți pacienți ajung să aibă încredere în promisiunile de însănătoșire dubioase oferite de reclame din media care propun soluții magice de însănătoșire. 5. Se ajunge în cele din urmă la „capcana ori-ori”; credem că o suferință are fie cauze organice pure, fie cauze psihice pure și numai una din aceste cauze poate fi „adevărată”. De multe ori medicii se plasează de o parte a baricadei, iar psihologii și terapeuții de cealaltă. Pacientul rămâne în mijloc, primind de la fiecare poziția contrară. În această perioadă mai dificilă prin care trecem este necesar ca aceste informații să fie conștientizate deoarece pot să ajute la menținerea echilibrului emoțional, la discernerea cu o mai mare acuratețe a mesajelor primite din partea corpului și la depășirea mai ușoară a perioadelor de stres, teamă, panică.

Psiholog Mihai Moisoiu