Relațiile dintre emoții și organele interne

Emoțiile, în medicina tradițională chineză, sunt clasificate în cinci stări principale: bucurie, ezitare, tristețe, teamă și furie. Cele cinci emoții sunt generate de activitățile celor cinci rețele de organe atunci când sunt stimulate de schimburile externe. Ele sunt o manifestare a energiei dintr-o rețea de organe și pot fi reprezentate prin gânduri sau prin energia motivantă a corpului.

Alternanța continuă a stărilor emoționale este un fenomen natural. Mulți copii întruchipează această spontaneitate, traversând și experimentând o multitudine de emoții într-o perioadă scurtă de timp, fără să se blocheze asupra uneia dintre ele. În schimb, concentrarea asupra unei emoții anume întrerupe ciclurile naturale ale transformării energiei și ale circulației din corp, suprasolicitând organul corespunzător. Furia anumitor copii este un exemplu de fixare asupra unei emoții. În cazul adulților, acest lucru se poate manifesta ca tristețe și depresie prelungită. Dacă fixarea asupra unei singure emoții continuă să rămână excesivă, stresul provocat de dezechilibru poate duce la boală.

Furia, emoția rețelei ficatului, iese la suprafață în așa fel încât energia se manifestă cel mai bine în cap și în umeri. Sistemul nervos extinde energia rețelei ficat-vezică biliară și se dezvoltă asemenea unui copac. Mișcarea ascendentă a energiei ficatului poate fi văzută atunci când o persoană se înfurie, făcând ca sângele să urce până în cap și spre față, care se înroșește. Energia derivată din furie poate fi folosită în mod constructiv pentru a ieși cu încredere în forțele proprii dintr-o situație cu obstacole permanente. Cu toate acestea, hipertensiunea arterială, durerile de cap, de gât și de umeri pot să se numere printre efectele furiei prelungite. În situații grave, pot urma atacul de cord sau atacul cerebral.

Bucuria, emoția rețelei inimă-intestin subțire, concentrează energia în piept, permițând să ne deschidem inimile și, astfel, să punem accentul pe acceptare și dragoste. Faptul că ne lăsăm cuprinși de fericire face totuși ca energia inimii noastre să se disperseze, afectând și funcțiile altor rețele de organe. Dezechilibrul care apare în urma bucuriei și a emoției extreme se poate manifesta prin bătăi de inimă anormale, palpitații, amețeală, extenuare și, în cazuri extreme, prin leșin sau pierderea cunoștinței. Cercetările arată că oamenii cu ritmul verbal cel mai rapid - care este, de obicei, un semn al emoției ieșite de sub control - prezintă procentul cel mai mare de boli cardiace.

Durerea sau tristețea este emoția rețelei plămâni-intestin gros. Deși este cea mai dificilă dintre toate energiile emoționale, tristețea generează lacrimi care să alunge durerile, supărările și suferințele. Când tristețea este exprimată în mod sănătos, tandrețea ei generează empatie, afecțiune și înțelegere, care aduc la suprafață umanitatea prezentă în fiecare dintre noi. Un studiu efectuat la Spitalul General din Southampton, Marea Britanie, a arătat că un episod zilnic de cinci minute în care omul simte afecțiune autentică sau compasiune poate stimula sistemul imunitar, determinând o creștere treptată a anticorpilor naturali împotriva răcelilor, gripei și infecțiilor. Și totuși, când tristețea devine o stare permanentă, ea consumă energie, slăbind și epuizând organismul. Problemele de sănătate care pot apărea din amărăciunea cronică includ afecțiuni ale sistemului respirator, cum ar fi astmul, bronșita cronică și boli ale sinusurilor. Printre alte boli generate de aceasta se numără și dezechilibrele sistemului imunitar - fie sub formă de slăbiciune, al cărei efect este predispoziția spre răceli a respectivei persoane, fie sub formă de exces, care generează inflamații în tot corpul.

Frica, emoția rețelei rinichi-vezică urinară, concentrează energia acestui sistem în jos, spre abdomen și membrele inferioare. Abdomenul este locul în care se depozitează esența fizică a omului și unde aceasta poate fi accesată. Astfel, nu este surprinzător că frica este cel mai important factor de motivație a comportamentului uman. Poate că frica inconștientă în fața posibilei dispariții a ADN-ului nostru ne determină să căutăm oportunități de a ne înmulți. Frica de durere, boală și infirmități este cea care îi face pe oameni să se ferească de obiceiurile proaste și îi îmboldește să facă tot posibilul pentru sănătatea și starea lor generală de bine. Frica de amendă îi determină pe cei mai mulți oameni să conducă mașina cu precauție. Dar frica în exces generează mai degrabă paralizie decât să îndemne la acțiune și devine cel mai mare obstacol în exploatarea deplină a potențialului nostru. Frica exagerată de durerea fizică îi poate determina pe unii oameni să devină dependenți de anumite substanțe. Și, de vreme ce frica determină energia să se scurgă în jos, frica extremă le poate provoca oamenilor mișcări involuntare ale intestinelor și scăpări de urină, ajungând, în cazuri grave, la incontinență urinară. Alte simptome de dezechilibru generat de frică sunt durerea și slăbiciunea în partea inferioară a spatelui și în picioare.

Îndoiala, emoția rețelei splină-pancreas-stomac, concentrează energia în interiorul creierului. De exemplu, când cântărim în permanență problemele, simptomul cel mai frecvent pe care îl experimentăm este insomnia. În acest caz, energia rămâne în creier în timpul nopții, în loc să își urmeze cursul natural descendent spre părțile inferioare ale trupului, lucru care, în mod normal, ne-ar permite să dormim liniștiți.

Șocurile se leagă de rețeaua inimii și a intestinului subțire, iar acest lucru duce la o perturbare a conștientului nostru. În practica medicală, începutul unei boli poate fi reconstituit adesea până la momentul șocului intens care a slăbit organismul. Luați, de exemplu, cazurile victimelor uraganelor sau ale veteranilor de război, ale căror boli mintale sau fizice pot fi explicate direct luând în considerare trauma inițială.

Îngrijorarea, o variantă a energiei din rețeaua splină-pancreas-stomac, face ca energia să devină stagnantă în așa fel încât corpul devine leneș. Când energia stagnează din cauza îngrijorării, devenim incapabili să ducem la bun sfârșit chiar și cele mai mărunte sarcini. Când rețeaua splină-pancreas-ficat devine incapabilă să proceseze nutrienți și să transporte deșeurile în mod liber, devenim predispuși la probleme digestive.

Psiholog Mihai Moisoiu