Rugăciunea și efectele ei vindecătoare

Oamenii de știință care studiază funcționarea creierului împart activitatea neurologică în două mari categorii: voluntară și involuntară. Încheiatul la cămașă, vorbitul la telefon, fuga către poarta de îmbarcare la aeroport uzează de sistemul nervos voluntar. Reglarea tensiunii arteriale, menținerea temperaturii corporale și transportarea alimentelor prin sistemul digestiv sunt guvernate de către sistemul nervos involuntar. Până în ultima jumătate a secolului XX, cercetătorii considerau că noi ne putem influența conștient doar partea voluntară, nu și pe cea involuntară a sistemului nervos. Cu toate acestea, de prin anii 1950, fiziologii și-au aplecat atenția spre anumite cazuri speciale de călugări care erau capabili prin rugăciune să-și ridice sau să-și scadă temperatura corporală, să-și reducă ritmul cardiac și pe cel al respirației.

La început, aceste rapoarte științifice au fost considerate anomalii cu relevanță scăzută pentru înțelegerea biologiei umane. Însă, în anii ce au urmat, cercetările efectuate cu echipamente de măsurare a ritmului cardiac, cu ajutorul galvanometrelor cutanate și al aparaturii de monitorizare respiratorie au deschis o poartă largă în domeniul cercetării efectelor rugăciunii asupra corpului uman. Au fost făcute analize de sânge la diferite persoane ce practicau consecvent rugăciunea pentru a vedea schimbarea nivelurilor hormonale și le-au evaluat funcția psihologică cu o baterie de teste. Aceste investigații au descoperit că oamenii au capacitatea de a-și influența fiziologia în moduri în care nu se credea că este posibil. Astfel, unii cercetători au început să numească starea de rugăciune drept a patra stare de conștiință pe lângă cea de veghe, vis și somn. Termenul științific propus a fost o stare hipometabolică de veghe.

Prin intermediul unor schimbări simple de atenție și intenție, cei care se roagă sunt capabili să-și încetinească ritmul cardiac, să-și reducă tiparul de respirație, să-și diminueze tensiunea arterială și să-și diminueze nivelul de hormoni ai stresului, aducând creierul într-o stare de conștiință specială denumită starea alfa. Acum știm că aproape oricine poate învăța să-și influențeze sistemul nervos involuntar.

Rugăciunea oferă beneficii pe niveluri multiple – fizice, psihologice și spirituale. Această valoare multidimensională pentru viața omului a fost descrisă de sfinții părinți ai bisericii ortodoxe care au aprofundat arta rugăciunii. În termeni de sănătate fizică, practica regulată a rugăciunii influențează fiecare sistem din organism. Rugăciunea poate vindeca sindromul colonului iritabil, poate reduce frecvența migrenelor, poate îmbunătăți sistemul imunitar, poate scădea riscul de hipertensiune, poate îmbunătăți funcționarea inimii la persoanele cu afecțiuni coronariene, poate diminua nevoia de medicamente analgezice la persoanele cu dureri cronice și la cele care suferă de cancer, ne spune doamna doctor Monica Foit Macisanu de la Diet Club Centrul de Dietă.

La nivelul emoțiilor, studiile au arătat că rugăciunea poate ajuta la reducerea anxietății și depresiei. Odată diminuate grijile și tristețea, oamenii sunt mai puțin tentați să folosească droguri, alcool sau medicamente de reglare a stării emoționale. Rugăciunea ajută la diminuarea dezechilibrelor emoționale, calmând dialogul interior care generează agitația. Lumea noastră interioară de gânduri, sentimente, amintiri și dorințe determină calitatea vieții pe care o trăim. Pentru cei mai mulți dintre noi, simțul eului este dependent de cât de confortabil sau inconfortabil ne simțim în profesia și în relațiile noastre. Aproape în fiecare clipă ne implicăm într-un dialog grăbit cu noi înșine despre joburi și relații. Rugăciunea ajută la întreruperea acestui trafic temporar de gânduri și permite apariția unor puncte de vedere noi și creative care se poate să nu fi fost luate în considerate anterior. Experimentarea regulată a beneficiilor rugăciunii îi poate oferi corpului capacitatea de a neutraliza dezechilibre fiziologice cauzate de stres, precum nervozitatea și insomnia.

Cu toate acestea, rolul principal al rugăciunii este de a ne eleva și transforma spiritual. Și aici este locul în care găsim valoarea ei cea mai profundă. Spiritualitatea este cea care ne conduce de la suferință la pace interioară și iubire. Viața este scurtă și presărată cu dificultăți. Fiecare om trece prin perioade de confuzie, pe parcursul cărora suferă mai mult sau mai puțin de anxietate și nesiguranță cu privire la următorul pas. Practicarea regulată a rugăciunii ne oferă o pace subtilă care ne permite să ne simțim în legătură cu o dimensiune a ființei noastre ce transcende suferința generatoare de confuzie.

Prin rugăciune cultivăm psihologia unei minți calme și treze, ne eliberăm de dependențe și dobândind un organism relaxat și sănătos, în comuniune permanentă cu Dumnezeu.

Psiholog Mihai Moisoiu