Cum se manifestă stresul în corpul nostru

Extremitățile corpului nostru sunt bogate în terminații nervoase menite să ne anunțe când ceva ne invadează granițele personale. Durerea pe care o simțim când călcăm pe un cui, când dăm cu capul de ceva sau când ne ardem la degete cu un chibrit, toate ne pun la dispoziție semnale puternice pentru a ne îndepărta de agentul agresiv care a trecut pragul individualității noastre fără permisiune. Dacă nu ne protejăm limitele noastre personale, nu ne putem păstra individualitatea.

Entitățile vii au o dispoziție înnăscută de a se autoapăra prin retragere sau atac. Ființele umane și-au dezvoltat mecanisme fizice sofisticate de apărare care ne mobilizează când ne simțim amenințați. Cunoscut ca răspunsul „luptă sau fugi”, această reacție de supraviețuire ne forțează să acționăm când percepem un pericol. În anul 1930, fiziologul american Walter Cannon a descris această reacție pentru prima dată, iar în prezent am reușit, din punct de vedere științific, să înțelegem și beneficiile pe termen scurt și riscurile pe termen lung ale acestui răspuns primitiv.

Guvernat de sistemele nervos și endocrin, răspunsul „luptă sau fugi” redirecționează toată energia vitală existentă pentru a proteja individul. Când ne simțim amenințați, pupilele ni se dilată automat pentru a lăsa să pătrundă mai multă lumină. Inima noastră bate mai repede și mai tare pentru a pompa mai mult oxigen și mai multă energie în țesuturi. Fluxul sanguin este deturnat din tractul intestinal către mușchii brațelor și picioarelor, pentru că digestia noastră nu este așa o prioritate când suntem în pericol. Glandele sudoripare secretă transpirația pentru a împiedica supraîncălzirea și, datorită schimburilor complexe la nivelul hormonilor ce reglează glicemia, crește nivelul de glucoză. Glandele suprarenale secretă adrenalină și noradrenalină, hormonii stresului, dându-ne posibilitatea de a ne mobiliza și de a ne folosi de energie.

Activarea răspunsului „luptă sau fugi” când un lup este pe cale să își înfigă colții în noi este în mod categoric o reacție adaptativă care ne poate salva viața. Având în vedere sistemele naturale de apărare ale ființei umane – noi nu avem colți sau gheare ascuțite – faptul de a ne pune rapid în mișcare, reacția de fugă sau de luptă, ne-a permis să supraviețuim în erele de mult apuse, până când am reușit să dezvoltăm tehnologia prin care să ne exercităm dominația asupra mediului.

În vremurile moderne, în altă parte decât pe câmpul de luptă, experiența de a fi amenințat fizic este un eveniment relativ rar. Nu se întâmplă foarte des să fim nevoiți să fugim pentru a ne salva viața sau să vânăm prada pentru a supraviețui. Cu toate acestea, avem tendința de a exprima aspecte ale reacției „luptă sau fugi” ori de câte ori nevoile noastre nu sunt împlinite. Nevoia urgentă de a vorbi urât sau de a evada este activată rapid când suntem prinși în trafic la o oră de vârf, când primim o factură la care nu ne așteptam sau când descoperim o zgârietură pe mașina noastră nou-nouță. Aceste necazuri ale vieții au un efect cumulativ asupra fiziologiei noastre, împingându-ne cât mai mult către activarea acelui răspuns, fără ca presiunea acumulată să se elibereze cu adevărat.

Creșterea tensiunii arteriale, accelerarea pulsului și creșterea capacității sistemului cardio-vascular, poate că sunt răspunsuri utile dacă ne urmărește un lup prin pădure, dar ne expun la riscul unui atac de cord timpuriu dacă suntem un angajat care muncește prea mult. Deturnarea sângelui din tractul digestiv către brațe și picioare ne este de folos dacă vrem să ne cățărăm într-un copac pentru a scăpa de o primejdie, dar ne predispune la probleme digestive dacă se manifestă când suntem trași pe dreapta pentru depășirea vitezei pe șosea. „Creșterea nivelului de zahăr din sânge care oferă energie țesuturilor noastre ne este de ajutor când vânăm un animal sălbatic, dar contribuie la diabet și obezitate atunci când consumăm alimente hipercalorice și băuturi care să ne susțină nivelul de energie pe parcursul efortului de a munci toată noaptea.”, ne-a spus doamna doctor Monica Foit Macisanu.

Hormonii stresului, adrenalina și noradrenalina, ne stimulează mintea și ne intensifică metabolismul pentru a reacționa spontan în fața unei primejdii. Cu toate acestea, dacă glandele noastre suprarenale pompează acești hormoni pentru că suntem înglodați în datorii și în pericol de a rămâne faliți, vom suferi de anxietate și insomnie. Dependența de alcool sau de droguri – fie ele pe rețetă sau nu – ca și alte obiceiuri compulsive, se dezvoltă adesea în încercarea de a îndulci aceste simptome inconfortabile de stres.

 Degradarea minții și a corpului nostru datorită perceperii lumii ca fiind amenințătoare ne face să ne îmbolnăvim, poate duce la comportamente greșite și, în cele de urmă, la moarte. Din fericire, la fel cum avem tendința de a activa acest răspuns, tot așa avem și capacitatea de a îl dezactiva, fie natural, fie cu ajutorul terapiei.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com