Mintea noastră între subconștient și conștient

Mintea subconștientă conține programele învățate de la alții. Suntem pregătiți în ce fel să reacționăm la ce ne oferă viața. Acceptăm și preluăm credințele altor oameni care ne grăbesc reacțiile și comunicarea cu ceilalți în majoritatea timpului, dar ne sabotează și ne subminează abilitățile naturale. Mai mult, ele devin limitări ale dorințelor noastre conștiente de a reuși în viață. Atitudinile, percepțiile și credințele conștiente sunt în opoziție directă cu programele minții subconștiente. Derulăm aceste programe în mintea noastră conștientă și totuși, în același timp, nu suntem conștienți de ele. Nu suntem conștienți că ne sabotăm în mod constant și, atunci când nu primim ceea ce ne dorim sau vrem de la viață, dăm vina pe alții sau pe forțe externe.

Mintea conștientă este cea la care suntem conectați și de care suntem conștienți. Ea creează imaginea noastră de sine pe care o vedem atunci când ne privim din interior. Aceasta este imaginea noastră pe care vrem să o vadă ceilalți. Conștientul preia informații despre lumea cotidiană, oamenii din jur, unde mergem și cum anume să ajungem la destinație; el analizează și procesează toate aceste informații și face planul cu privire la ce vom face după ce ajungem la destinație. De aceea, situația în care facem un compromis este de fapt o situație în care mintea noastră subconștientă a făcut o altă alegere față de mintea noastră conștientă. Trebuie să lucrăm mult asupra noastră pentru a recunoaște și identifica aceste momente.

Oamenii devin conștienți cu trei luni înainte de a se naște, dar ei au o conștiință de tipul sentiment și reacție. Procesul neurologic superior care conduce la diferențierea conștientă a experiențelor nu se manifestă decât după vârsta de 5 sau 6 ani. Din acest motiv, un copil nu este conștient și nu își înțelege propriile experiențe decât după această vârstă. Primii cinci ani din viața noastră sunt o etapă de instalare de programe cu care vom funcționa mai târziu. Copii fiind, preluăm informații din orice vedem, auzim sau experimentăm de la părinții noștri și din mediul înconjurător. Această informație ajunge în mod direct în subconștientul nostru. Chiar mai mult decât atât, noi nu avem capacitatea la acea vârstă de a ști dacă informația este corectă. Învățăm cum să devenim parte a unei familii și a unei comunități pe baza acestor experiențe asimilate. Aceste programe se așază în subconștientul nostru chiar dacă sunt informații false, pentru că atunci când suntem copii, la acea vârstă, nu avem abilitatea de a gândi, de a selecta sau de a pune sub semnul întrebării aceste informații.

Putem spune că mintea subconștientă poate fi asemănată cu un harddisk cerebral. Ea conține o cantitate vastă de informație și o înregistrare a tot ce am experimentat în viețile noastre – toate amintirile noastre din trecut. Percepția acestor amintiri trecute include funcțiile care ne mențin în viață și care ne ajută să supraviețuim fiecărei zile. De asemenea, mintea noastră subconștientă păstrează codată starea noastră emoțională din timpul fiecărui eveniment, iar acesta este motivul crucial pentru care acțiunile și reacțiile noastre din viață sunt influențate de trecut. De asemenea, sunt păstrate aici fiecare gând, emoție, spaimă, traumă, supărare pe care am trăit-o. Experiențele trecute pe care nu ni le mai amintim sunt stocate undeva și pot fi activate în orice clipă de un stimul sau de un impuls din prezent. Reacțiile noastre sunt ghidate în fiecare zi de mintea subconștientă, deoarece ea este mai vastă și mai rapidă decât mintea conștientă.

Doctorul Bruce Lipton consideră că mintea subconștientă poate procesa 20.000.000 de biți de informație pe secundă, în timp de mintea conștientă poate procesa doar 40 de biți pe secundă. Asta înseamnă că mintea subconștientă are capacitatea de a procesa de 500.000 de ori mai multă informație decât mintea conștientă. Puterea de a progresa stă deci în mintea subconștientă și funcționează instinctiv fără gânduri. Pe altă parte, mintea subconștientă poate fi de mare ajutor și ne poate salva din situațiile de pericol când reacționează rapid și instinctiv. Dacă am aștepta mintea conștientă să ne salveze s-ar putea să fie prea târziu.

Informațiile din mintea noastră subconștientă constau în credințe preluate de creier, când acesta se afla într-o stare de visare, de reverie și era ca un burete absorbant de informație despre lumea din jur, fără filtre care să semnaleze ce este în regulă sau nu. Mintea subconștientă a stocat informația și mult mai târziu vom descoperi dacă această informație este bună sau rea pentru noi.

Psiholog Mihai Moisoiu