Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Un accident rutier, petrecut pe 11 august, a curmat brusc viața părintelui Alexandru Argatu, din Boroaia. „S-a dus părintele nostru!”, „Clerul a pierdut un far călăuzitor, comunitatea a pierdut un PREOT, un SFĂTUITOR, un MODEL, un SPRIJIN ”. „Încet, încet, Dumnezeu ne cheamă la Ceruri. Pentru părintele Alexandru chemarea a fost, însă, mult prea devreme, iar el, ca un bun ascultător, așa cum a fost o viață, nu s-a împotrivit.”
Veste cumplită
Marți după-amiază familia preotului Alexandru Argatu a primit o veste cumplită: soțul și părintele lor drag murise. Cuvintele nu pot cuprinde multitudinea de întrebări care pun imediat stăpânire pe mintea oricui primește o asemenea veste: când?, unde?, cum?, de ce?, iar durerea provocată nu poate fi înțeleasă cu ușurință de ceilalți. Sentimentul că în fața morții ești neputincios și gândul că ce se întâmplă este oarecum nedrept sunt înlocuite apoi de o durere fără margini și de așteptarea de a te trezi din ceea ce ți se pare a fi un vis urât. Pentru familia preotului Alexandru Argatu nu era, însă, doar un vis. Era cruda realitate. Viața părintelui fusese curmată, brusc, într-un accident de circulație produs în județul Bacău, pe o porțiune de drum drept. „Totul s-a întâmplat fulgerător. Se spune că părintele a murit înainte ca mașina să se răstoarne. I s-a făcut rău, probabil. A fost strict voia Celui de Sus. Nu au mai fost alte mașini implicate în accident. Dumnezeu avea nevoie doar de părintele Alexandru, în ceruri. Încet, încet, Dumnezeu ne cheamă la Ceruri. Pentru părintele Alexandru chemarea a fost, însă, mult prea devreme, iar el, ca un bun ascultător, așa cum a fost o viață, nu s-a împotrivit.”, ne-a povestit, cu glasul frânt de emoție, fratele său, preotul Ioan Argatu.
„Drum lin, părinte drag!”
Știrea săvârșirii preotului Alexandru s-a răspândit ca un fulger, iar boroienii, oamenii pe care Sfinția Sa i-a păstorit vreme de peste 40 de ani, s-au scuturat de povara unei astfel de vești și au purces la treabă, fiindcă un OM așa cum a fost părintele, un slujitor al bunului Dumnezeu, trebuie condus pe ultimul drum cum se cuvine. Casa părintelui și biserica la care acesta a slujit aproape o jumătate de veac au fost înveșmântate în strai cernit, curtea lăcașului de cult, curată și îngrijită, a fost îmbrăcată cu flori, astfel încât vineri după-amiază, când a fost adus, sicriul părea că fusese așezat în chiar grădina Raiului. Din acel moment a început și pelerinajul, în aceste zile trecând pe la catafalc mii de oameni, localnici sau credincioși veniți din toate colțurile țării, căci despre harul părintelui se auzise mult dincolo de granițele județului. Dovadă vie a prețuirii de care s-a bucurat preotul Alexandru stă faptul că sâmbătă seara, oameni din comunitate, profesori, muncitori, sau pelerini care l-au simțit pe părinte aproape de inimile lor, au împodobit cu sute de crizanteme albe groapa în care acesta își va dormi somnul cel de veci. ”Cu durere în suflet, atât eu, cât și comunitatea am aflat de tragica dispariție a părintelui nostru, Alexandru Argatu. S-a dus părintele nostru! Clerul a pierdut un far călăuzitor, comunitatea a pierdut un PREOT, un SFĂTUITOR, un MODEL, un SPRIJIN. Un părinte ce a lăsat multă lumină, trudă și căldură atât în rândul comunității boroiene, cât și acolo unde ctitoriile îi sunt vii. Am participat cu părintele la nenumărate evenimente și nu vom uita niciodată implicarea de care a dat dovadă mai cu seamă aici, în comuna noastră. Tocmai de aceea, în 2012, dragului nostru părinte Alexandru i-a fost conferit titlul de Cetățean de Onoare al comunei Boroaia. La acest moment greu pentru familie, și la fel de greu și pentru comunitate ne dorim ca slujitorii altarelor boroiene să ducă mai departe sacrificiul suprem al părintelui și să ducă mai departe simbolurile creștin ortodoxe pentru că doar așa părintele ne va veghea permanent. Drum lin, părinte drag!”, a spus primarul comunei Boroaia, Vasile Berariu.
Pandemia nu e piedică în calea credinței
Părintele Alexandru a fost chemat în ceata slujitorilor din Ceruri în plină pandemie, în zilele în care în România continua starea de alertă. Asta, însă, nu a constituit o piedică pentru ca vrednicii boroieni să găsească repede soluții, fără încălcarea normelor de protecție stabilite. Organizat și chibzuit, edilul comunei Boroaia, inginerul Vasile Berariu, a făcut în așa fel încât temutul virus SARS-COV să nu dea de furcă mai mult. Astfel, pe lângă polițiștii din comună, primarul a mai mobilizat și alți angajați pentru a sprijini desfășurarea în cele mai sigure condiții a privegherii, precum și a slujbelor religioase oficiate în cele trei zile. Ca urmare a măsurilor luate, în biserică nu se aflau simultan mai mult de 15 oameni, fiecare persoană a fost obligată să poarte mască și să se dezinfecteze pe mâini. De asemenea, duminică, în ziua oficierii slujbei de înmormântare, Primăria a solicitat ajutor și din partea Inspectoratului de Jandarmi și astfel cei aproape 300 de participanți la înhumarea părintelui Alexandru Argatu au menținut distanța corespunzătoare, au purtat măști și au interacționat cât mai puțin posibil.
O slujbă de înmormântare pe măsura credinței și a harului părintelui
Alexandru Argatu a fost al treilea dintre cei cinci copii ai renumitului preot Ilarion Argatu, familie cu rădăcini puternice în Biserica Ortodoxă Română, familie care, așa cum spunea, cu bucurie, însuși părintele, a dat de-a lungul vremii preoți cât pentru un protopopiat. Copil fiind, preotul Alexandru nu și-a văzut părintele, prigonit de comuniști, vreme de ani buni, însă, sub atenta oblăduire a mamei, acesta a învățat toate rugăciunile pe care le putea învăța un copil. Așa se face că la întâlnirea cu tatăl său i-a adus mare bucurie în suflet, știind că încă unul din pruncii săi avea să devină slujitor al Domnului. A fost ambițios și iute, pentru el, ziua ar fi trebuit să aibă măcar vreo alte 12 ore. Nu i-a fost niciodată rușine de muncă și tocmai de aceea a învățat de toate. Țin minte că acum vreo 20 de ani, când am mers să îi iau un interviu, l-am găsit sculptând catapeteasma bisericii uneia dintre mănăstirile pe care le-a ctitorit, Sfânta Cruce, din satul Poiana. Și cam tot în aceeași perioadă zidise sobele de la aceeași mănăstire, lucra și acasă și avea întotdeauna timp și sfaturi pentru oricine. ”Ducu a făcut de toate. A sculptat, a pus draniță, a turnat betoane, a zidit, a făcut tot felul de lucrări. Era tare harnic, dar mereu pe fugă. Și nu numai că muncea el, știa, nu știu cum, să îi facă și pe alții să înțeleagă că acesta-i rostul omului pe Pământ, nu lenea și trândăvia”, a spus fratele cel mai mic, părintele Ioan Argatu.
Vrednicia sa și felul său de a fi l-au făcut pe părintele Alexandru să fie iubit de enoriașii săi precum și de toți oamenii pe care viața i i-a scos în cale, iar la sfârșirea sa din astă lume, au fost nenumărați cei care au dorit să îi aducă un ultim omagiu. Cât despre frații slujitori întru Domnul, aceștia s-au perindat pe lânga sicriul său rostind rugăciuni sau oficiind împreună slujbele de priveghere. Seara zilei de sâmbătă a unit în rugăciune glasurile tuturor preoților slujitori din comuna Boroaia cărora li s-au alăturat și alți preoți de la Gura Humorului, de la Bogdănești, de la Rădășeni, de la Fălticeni.
”L-am cunoscut pe părintele Alexandru de pe la începutul anilor 80. A fost un preot excepțional, deosebit, ce își îndeplinea misiunea cu jertfă și dăruire. A pus mereu iubire și dăruire în predicarea cuvântului lui Dumnezeu ceea ce l-a făcut să fie, mai cu seamă, ziditor de biserici sufletești, ctitor de lăcașuri sfinte în inimile credincioșilor”, ne-a spus preotul Nuțu, paroh la Gura Humorului, fost consilier la Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuțiului.
Duminică, ziua înmormântării, a reprezentat, încă o dată, dovadă de necontestat că preotul Alexandru Argatu a fost un om și un preot cum rar întâlnești. Pentru că de-a lungul zecilor de ani de preoție părintele a stat mereu împreună cu credincioșii săi, și slujba de înmormântare a fost deosebită. La ora 13:00, sicriul, purtat pe brațe de preoți, a fost scos din biserica ce i-a fost atât de dragă, și așezat pe un catafalc amplasat pe o scenă, în aer liber. Împodobit cu flori și covoare tradiționale, din zona în care părintele a slujit circa o jumătate de secol, catafalcul astfel amenajat a permis ca slujba de înmormântare să fie vizibilă pentru toți participanții la funeralii. Apoi, în jurul orei 14:00, Prea Sfinția Sa Damaschin, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuțiului, împreună cu un sobor de peste 50 de preoți și alți vreo 20 de preoți din marea familie Argatu, au început oficierea ceremoniei religioase. Un moment extrem de înălțător a fost cel în care preoții prezenți, numeroasele rude, oficialități, parlamentari și sute de credincioși și-au unit glasurile și au rostit puternica rugăciune ”Tatăl nostru” întru veșnica odihnă a părintelui Alexandru. La finalul slujbei, sicriul a fost din nou purtat pe brațe de preoți până la groapă, unde, a fost așezat, încet, încet, de parcă nimeni nu ar fi dorit să tulbure somnul părintelui Alexandru. Și cum părintelui îi plăcea să aibă grijă de toți cei pe care îi păstorea, nimeni dintre cei ce au participat la înmormântarea sa nu a plecat acasă fără a fi fost hrănit, întru pomenirea sufletului său, fiindcă familia și apropiații săi (numeroșii fini de cununie și de botez) au pregătit peste 700 de pachete cu alimente pe care le-au distribuit tuturor celor prezenți.
Liana SĂVESCU GHENGHEA
