Mâncatul emoțional

Mâncatulemoțional înseamnă mâncatul sub imperiul unor emoții sau stări interioare, nu ca urmare a semnalelor fiziologice date de stomac. De multe ori aceste emoții sunt negative (furie, tristețe, supărare, anxietate, rușine și chiar stări depresive), iar mâncatul devine un mijloc cu ajutorul căruia ele sunt aparent gestionate, contracarate. Există însă nenumărate situații când mâncatul este o formă de sărbătorire a unei aniversări, de recompensă în urma unei reușite profesionale sau personale. Cauzele mâncatului emoțional au rădăcini adânci provenind încă din perioada alimentației la sân când sugarul asociază hrana primită de la sânul mamei cu starea de bine, de confort, de căldură și de afecțiune maternă. Mai târziu, în perioada educației timpurii, copiii învață de la vârste fragede că pot primi “ceva bun” dacă mănâncă tot din farfurie, dacă stau cuminți sau dacă iau note bune la școală.

Prin urmare, toți mâncăm pe fond emoțional și este un lucru acceptabil atât timp cât acesta este sporadic și nu se transformă într-un obicei zilnic care poate duce la tulburări de comportament alimentar. Analizând sistematic literatura de specialitate, Tatjana van Strien a arătat în 2018 că persoanele care mănâncă frecvent pe fond emoțional au câteva caracteristici care ar putea explica acest obicei: insuficienta conștientizare a stărilor fiziologice interne, alexitimie (dificultate în a identifica propriile emoții și a le împărtăși altora), toxicitate emoțională și un răspuns inversat la stres al axei HPA (activarea axei HPA duce la o creștere atipică a apetitului cu creștere ponderală subsecventă). Pentru a învinge mâncatul emoțional sunt necesare conștientizarea rutinei alimentare zilnice (prin completarea unui jurnal alimentar), antrenarea abilitații de a recunoaște semnalele date de propriul corp și interpretarea lor corectă, creșterea toleranței la stres și un management mai eficient al acestuia și, nu în ultimul rând, consolidarea permanentă a motivației pentru schimbarea în mai bine.

Vă prezentăm în continuare un exercițiu de purificare emoțională ce este util și persoanelor doritoare să se elibereze de emoțiile negative aflate la baza tulburărilor de comportament alimentar. Calea cea mai directă pentru a identifica toxicitatea emoțională este de a ne asculta inima și de a conștientiza senzațiile ce apar în corpul nostru.

1. Tragem aer adânc în piept, numărăm până la 10 și apoi expirăm lent. Închidem ochii și ne concentrăm atenția în inimă. Urmărim senzațiile ce pot să apară și acordăm atenție oricărui posibil sentiment de constrângere, tristețe, furie, anxietate, vinovăție sau frustrare. Ne lăsăm în voia acestor senzații fără să opunem rezistență. Ne cufundăm în ceea ce simțim timp de 5-10 minute și identificăm sentimentele din inima noastră.

2. Mecanismul de eliberare a suferințelor acumulate în urma traumelor este acela de a accesa amintirile traumatice și de a le deplasa la nivelul conștiinței. Vă recomandăm în acest sens să aveți un jurnal în care să faceți o listă cu acele evenimente din viața dumneavoastră pe care le asociați cu suferința și dezamăgirea. În această enumerare plecăm din momentul prezent și coborâm până în copilărie. Exemplu: ultimul partener era violent; când eram la vârsta de 20 de ani am fost agresată verbal de o prietenă etc. Odată alcătuită această listă începem să detaliem fiecare experiență în parte și scriem mai multe rânduri referitoare la ele. Amintirile legate de aceste evenimente vor veni spontan în minte și chiar în momente neașteptate din zi. Le notăm pe toate și atașăm câte o mică poveste la fiecare eveniment din listă. Aceasta este o metodă de drenare a acestor emoții toxice.

3. Începem prin recitirea poveștii fiecărui eveniment din jurnal, subliniind problemele principale care ancorează suferința noastră. Pe măsură ce citim încercăm să surprindem nucleul suferinței într-un cuvânt sau o frază scurtă. Exemplu: dacă avem amintiri cu tatăl abuziv care își revărsa nervii pe mamă, scriem „tată abuziv”. Urmărim prin acest exercițiu să condensăm toate înregistrările emoționale dureroase în câteva cuvinte și expresii.

4. Găsim un loc în natură unde putem fi singuri – o grădină, un parc etc. Adunăm câteva pietre care să fie folosite ca instrumente de eliberare. Ținem o piatră în dreptul inimii și ne focalizăm intens pe cuvântul sau fraza scurtă în care se condensează o experiență traumatică din trecut. Ne imaginăm că suferința emoțională se transferă în totalitate pietrei. Când considerăm că transferul este complet, aruncăm piatra departe cu un strigăt de entuziasm și eliberare. În timpul acestui ritual vor ieși la suprafață sentimente puternice de tristețe, amărăciune, furie sau remușcare. Orice ar ieși la iveală, facem acest exercițiu cu un simț al inocenței și al deschiderii fără să trecem nimic prin filtrul rațiunii.

5. Odată eliminate toxinele emoționale, inima noastră este gata să dezvolte emoții noi, pozitive care să o hrănească și să o vindece. Prin eliberarea inimii de mâhnire, regrete, resentimente creăm un spațiu pe care îl putem umple cu înțelegere, iertare, compasiune și iubire. La toți acești oameni care ne-au provocat suferință și care sunt menționați în poveștile traumatice descrise în jurnal, le vom asocia câte o poveste în care vom încerca să descriem aspectele lor pozitive, faptul că multe din acțiunile lor care ne-au făcut să suferim au fost întreprinse ca urmare a unor resurse emoționale limitate și a propriilor traume care i-au condiționat. La finalul fiecărei povești pe care o scriem îi înțelegem, îi iertăm și le transmitem iubire, compasiune.

Psiholog Mihai Moisoiu