Proiectul online „Promovăm meșterii și meșteșugurile din județul Suceava. Suntem aici, poftiți la noi!”

Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale din cadrul Centrului Cultural „Bucovina” a inițiat un alt fel de târg de meșteri populari, în spațiul virtual. Este vorba de proiectul online „Promovăm meșterii și meșteșugurile din județul Suceava. Suntem aici, poftiți la noi!”, ce se poate urmări pe pagina de Facebook Meșteri și meșteșuguri din județul Suceava. Acest proiect poate fi considerat o continuare a proiectului „Meșterii populari la vreme de restriște...”, inițiat și coordonat de expertul etnograf Eutasia Rusu, prin care meșterii populari și-au prezentat activitatea pe care o practică în această perioadă de pandemie.

Promovare

Proiectul online „Promovăm meșterii și meșteșugurile din județul Suceava. Suntem aici, poftiți la noi!” este locul unde sunt postate materiale video și fotografii cu meșteri populari, făcându-se publice, cu acordul lor, datele de contact ale fiecăruia (număr de telefon, adresă e-mail, pagină de Facebook). În acest fel, într-o perioadă în care nu pot fi organizate târguri și expoziții, din cauza pandemiei de Covid-19, meșterii populari suceveni sunt ajutați să-și promoveze munca în mediul online. „Postările vor fi publicate pe paginile de Facebook: Centrul Culturii Tradiționale și Meșteri și meșteșuguri din județul Suceava. Astfel, vă invităm să-i contactați, comandând obiectele lor de artă populară”, transmite expertul etnograf Eutasia Rusu, din cadrul Centrului Cultural „Bucovina”.

Confecționează măști populare

Prin intermediul expertului etnograf Eutasia Rusu, am aflat povestea  Mirabelei Busuioc, meșter popular din Gura Humorului, care confecționează măști populare. Pentru confecționarea măștilor și a recuzitei folosite în cadrul sărbătorilor de iarnă, spune meșterul popular, este necesară cunoașterea în detaliu a datinilor și obiceiurilor care caracterizează fiecare comunitate în parte. Astfel, Mirabela Busuioc, un foarte bun autodidact, practică meșteșugul de câțiva ani și îl practică bine. Măștile populare pe care le confecționează sunt specifice zonei din care provine. Face totul din pasiune pentru meșteșug, respectând cu strictețe canoanele de specialitate. După cum a povestit meșterița, „asamblarea unei măști pleacă de la pălărie. Apoi își alege materialul care ulterior vine prins de pălărie. Urmează cusutul ochilor, al gurii, al nasului, într-un final adăugând lâna în diferite culori naturale”.

Materialele folosite sunt de natură organică: stofă, lână, fasole, piele, ațe. Măștile create sunt în general masculine, mai rar feminine. Ele reprezintă o lume fantastică, izvorâtă din gândirea societății tradiționale românești. „Jocul măștilor are origine păgână, fiind considerat un vechi simbol al dansurilor rituale, cu funcții apotropaice, având rolul de a purifica spațiul, dar și de fertilitate. Creațiile meșteriței noastre le întâlnim atât în târgurile de specialitate, în expoziții temporare, dar și pe pagini de profil, astfel fiind promovate și în spațiul virtual”, spune Eutasia Rusu.

Olar din tată în fiu, din vestitul centru de ceramică Marginea

În documentările sale etnografice, expertul Eutasia Rusu a stat de vorbă și cu Dumitru Pașcaniuc, olar din tată în fiu, din vestitul centru de ceramică Marginea, care practică olăritul de la vârsta de 18 ani. A moștenit meșteșugul de la bunici și părinți. „Ceramica făurită de el este una utilitară. Modelarea unei ulcele pe roata formată din discuri unite între ele printr-un ax durează doar câteva minute. Dar, deși pare simplu la prima vedere, nu este deloc așa, deoarece povestea vasului de lut, de la pământul simplu din care e făcut până la forma sa finală, este lungă și pe cât de frumoasă pe atât de complexă. Pământul, o argilă nisipoasă, este adus dintr-un loc bun, bine știut de către olarii din zonă, din generație în generație, este lăsat la dospit, apoi frământat bine de tot cu picioarele și transformat în bulgări mari. Acest procedeu durează câteva zile. După aceea, bulgării mari devin bulgărași pe roata olarului. Odată forma modelată, urmează ornamentarea. Iar de aici până la trainica ceramică utilitară de Marginea mai este cale lungă”, este de părere expertul etnograf.

Modelele vaselor realizate de meșterul Pașcaniuc ar fi: oale de sarmale, ulcioare, lăptare, babe pentru cozonaci, oale pentru smântână, cănițe, ghivece pentru flori, vaze, castroane, coșulețe.

După ce sunt modelate, vasele sunt lăsate la uscat într-un loc special, nu direct la soare, dar nici într-un loc unde sunt curenți de aer. Oalele mari, precum cele de sarmale, se usucă cel mai greu. De aceea, ele se modelează primele, iar în vreme ce ele se zvântă, meșterul modelează forme din ce în mai mici, cât să încapă în cuptorul special care arde neîntrerupt timp de 14 - 15 ore (aproximativ 250 de vase, de toate dimensiunile). Lemnul pe care îl folosește în mod special la ars este bradul, acesta fiind foarte bine uscat înainte de întrebuințare.

Din cei trei copii ai familiei Pașcaniuc, doi băieți și o fată, doar mezinul și-a arătat dragostea față de acest meșteșug milenar. Deși lucrul la roata olarului este o muncă de bărbat, unde îți trebuie pricepere și putere, meșterul nostru ne destăinuie că fără sprijinul soției sale, Angela Pașcaniuc, nu ar fi reușit să meargă pe acest drum. „Nu putem unul fără altul. Dacă ea nu ar fi, m-aș lăsa de meserie”, a spus meșterul, completând că „va învârti roata atât cât îi va permite Bunul Dumnezeu. Olăritul îți intră în sânge. Nu te poți lăsa de el, fie că câștigi sau nu. Dacă nu stau pe roată, simt că îmi lipsește ceva. Aici îmi găsesc eu liniștea, orice problemă aș avea”.

Confecționează bundițe cu blană de dihor, „bătute” cu mii de mărgele colorate

Proiectul online „Promovăm meșterii și meșteșugurile din județul Suceava. Suntem aici, poftiți la noi!” continuă cu un alt meșter popular, Dorin Paicu, din Drăgoiești, care confecționează, ajutat de membri ai familiei, bundiţe cu blană de dihor, „bătute” cu mii de mărgele colorate, bundiţe cu prim negru de miel şi broderie, bundiţe cu decor geometric, cu bordură de mătase şi mărgele. Bărbatul provine dintr-o familie de cojocari sau, mai bine spus, s-a născut între piei şi cojoace, pentru că şi bunicii şi părinţii săi asta au făcut toată viaţa.

Bundiţa, din ce ne-a spus cojocarul, se remarcă ca etalon în portul popular din Bucovina, din judeţul Suceava, acest obiect vestimentar „bogat decorat” fiind unul costisitor. „Bundiţa cu blană de dihor, la care lucrează mai mulţi oameni, circa jumătate de an, se vinde și cu 1.200 de euro şi nu ducem lipsă de cumpărători. Facem din ce în ce mai greu rost de materiale, mai ales blana de dihor. Aceasta se poate folosi doar de la dihorii prinşi în lunile de iarnă (octombrie, noiembrie, decembrie şi ianuarie), pentru că, altfel, nu mai este bun părul. Nu mai găsim nici aţele colorate de pe vremuri, cu acele culori calde, nu stridente. La o bundiţă lucrăm eu, soţia mea, care coase miile de mărgele, cu multă răbdare, dar mai avem şi alţi colaboratori. La puii de pe bundiţă, soţia mea ia fiecare mărgeluţă pe ac și o introduce pe piele. Totul se lucrează manual. Este o muncă care cere multă migală”, ne-a spus meşterul din Drăgoieşti. Frumuseţea costumelor populare îl preocupă pe Dorin Paicu, care se străduieşte să facă lucruri de calitate, de care să fie mulţumit şi clientul, dar să aibă şi el satisfacţia că a făcut un lucru autentic, care îi poartă semnătura. Dorinţa bărbatului este ca şi fiul lui să-i calce pe urme şi să ducă meşteşugul mai departe. L-a învăţat şi pe el cum să confecţioneze bundiţe de miel ornate cu pielicele de dihor şi bundiţe cu bogate elemente etnografice tradiţionale, în culorile alb - negru, cum să pregătească blăniţele de dihor pentru bundiţe, blăniţe pe care le cumpără de la cei care mai prind astfel de animale, „noaptea prin coteţele de găini, când dihorii dau iama printre păsări”. Meşterul cojocar şi-a învăţat băiatul cum se cos manual trandafirii şi alte flori, în culorile negru, maro şi auriu sau, dimpotrivă, în culori vii (roşu, verde, violet etc.), pentru că, spune bărbatul, „un cojocar trebuie să ştie să facă o bundiţă de la cap la coadă”.

Icoane bizantine și pictură pe ou

Meșterii populari Maricica și Florin Bejinari din Rădăuți, talentați și pasionați de ceea ce fac, sunt mari iubitori atât de artă populară, cât și de artă plastică, mărturii fiind obiectele unice pe care le făuresc. Icoanele i-au emoționat mereu prin sinceritatea credinței, varietatea tematicii, eleganța desenului și echilibrul cromaticii, spun cei doi meșteri care excelează în arta naivă și în pictarea ouălor. Au început să picteze, după cum a aflat de la ei expertuluiEutasia Rusu, cu mult timp înainte, primele lor exerciții în artă fiind lucrările în ulei. Prima expoziție au avut-o în anul 1998, la Târgul Meșterilor Populari din Suceava, ulterior începând să apară primele comenzi.
Făcând o incursiune în tehnica folosită de ei, aflăm că în realizarea icoanelor bizantine sau în pictura pe ou, sticlă sau piatră, folosesc culori tempera cu emulsie de ou. Tablourile cu pictură naivă sunt realizate folosind culori de ulei. „Liniștea resimțită în pictura icoanelor bizantine se transformă într-o neliniște a căutării unor simboluri. Satul bucovinean, cu tradițiile sale, condimentat cu puțin umor, ironie, este prezent în mai toate tablourile, pentru că cea mai desăvârșită icoană a neamului românesc de acolo își trage seva de genialitate, în toată simplitatea sa. Țăranii pictați sunt lipsiți de consistența carnală a materiei, nelăsând umbre în preajma lor, ei aproape plutind pur și simplu în spații cu care se contopesc sau pe care le întregesc. Sentimentul iubirii e la fel de nevinovat și pur și simplu ireal ca și în basmele românești: <Puterea dragostei>, <Viforul dragostei> sunt doar câteva dintre titlurile care înfățișează acest sentiment”, ne spune expertuletnograficEutasia Rusu. În acest fel sunt identificate de meșterii din Rădăuți tainele misterioase și mirifice ale meșteșugurilor pe care le practică cu atâta bucurie.