Muzeul de Științe ale Naturii Suceava găzduiește Expoziția „Platoșe invincibile”

Muzeul de Științele Naturii din municipiul Suceava găzduiește, în perioada 6 iulie - 6 august 2020, expoziția temporară intitulată „Platoșe invincibile”. Acest eveniment muzeal este organizat de către biolog dr. Florentina-Carmen Oleniuc, de la Muzeul de Științele Naturii Suceava, în colaborare cu biolog dr. Emilian Pricop, de la Muzeul de Științe Naturale din Piatra Neamț (din cadrul Complexului Muzeal Național Neamț) și cu biologii Lucian Apăștinei și Cristina Amăriei, de la Muzeul de Științele Naturii din Dorohoi (din cadrul Muzeului Județean Botoșani).

Această expoziție, ne-a spus biologul Florentina Oleniuc, a plecat de la ideea sărbătoririi a 110 ani de la nașterea marelui malacolog Alexandru V. Grossu, biolog român care s-a preocupat cu studiul moluștelor timp de 93 de ani. Ideea titlului expoziției, ne-au spus organizatorii, a pornit de la faptul că anul 2020 „este un an dublu” și de la faptul că „moluștele sunt animale care au o dublă funcție: sunt organisme hermafrodite (prezentând atât aparat genital feminin cât și masculin) și simbiotice (pot realiza relații de prietenie, bazate pe ajutor reciproc cu insectele trihoptere, peștii sau crustaceii, în vederea obținerii de hrană, protecție sau pentru locomoție). Platoșele gasteropogelor și bivalvelor sunt impregnate cu carbonat de calciu și unite printr-o legătură foarte puternică, atât musculară (m. columelar), cât și dentară (tâțână)”.

Melcii comestibili

După cum a explicat biologul dr. Florentina-Carmen Oleniuc, expoziția cuprinde câte 20 de specii de melci și scoici care trăiesc în zona limitrofă a litoralului Mării Negre, precum și câteva specii considerate fosile vii.  În spațiul expozițional destinat „platoșelor invicibile”, vizitatorii pot observa moluște, împărțite în două categorii mari: melci și scoici, fiecare cu câte cinci subcategorii. „Din categoria gasteropodelor fac parte melcii fosili, melcii de diferite forme, sau  cei utilizați ca  si ornamente. Dintre aceștia amintim melcul purpură (Murex) și melcul de mlaștină (Littorina litorea, Littorina saxatilis), care sunt folosiți la industria coloranților. Melcii comestibili precum melcul șerpesc (Cepaea vindobonensis) și melcul de livadă  (Helix pomatia) sunt bogați în mucus, vitamina A și E, fiind întrebuințați și la prepararea cremelor de înfrumusețare. Melcul Rapana venosa, tot comestibil, a fost adus din Sud-Estul Asiei și s-a familiarizat cu teritoriul și vremea din România”, a explicat biologul dr. Florentina-Carmen Oleniuc.

Melci dăunători, toxici

În expoziție se află și o vitrină cu melci dăunători, toxici, precum: melcul de mâl (Lymnaea stagnalis)- gazda intermediară pentru Fasciola hepatica, un vierme parazit ce produce gălbeaza la oi), melcul Viviparus viviparus, un melc care naște pui vii, la fel ca mamiferele, precum și melcul Conus, care trăiește pe fundul apelor foarte sărate și care conține o toxină din care se fac cele mai puternice stupefiante. Regăsim în vitrinele expoziției melci de diferite dimensiuni, precum „Ghiocul”, folosit în ghicirea viitorului, și melcul cu picioare de pelican (Aporrhais pes-pelicani) - considerat fosila vie. „Există și melci care trăiesc în apă, însă nu au cochilii. Melcul are un corp moale, cu simetrie bilaterală, care se protejează de dușmani prin substanțele toxice pe care le conține sau cu ajutorul unei cochilii”, ne-a mai explicat biologul.

Scoici

Cea de-a doua categorie de moluște este reprezentată în expoziție de lamelibranhiate, care se regăsesc atât pe litoralul românesc, cât și pe litoralul mediteraneean. Într-o vitrină se poate observa scoica cu 3 colțuri (Donax truncatella),  venera (Venus gallina) scoică de nisip (Mya arenaria) și scoica pietrificată (Corbulomya), scoica inimioară (Cardium edule). În altă vitrină sunt expuse tipuri de scoici și melci care participă la fabricarea perlelor, precum melcul de sidef, scoica lebedelor, scoică de râu (Unio pictorum) și scoică de mărgăritar (Pteria margaritifera). Există și scoici care sunt dăunătoare lemnului sau pietrei, precum  Lithophaga lithophaga, Toredo navalis si Pholas dactylus. Dintre scoici fosile enumerăm: scoica lui Venus (Tridacna gigas) și urechea de mare (Halliotus gigantea). Din categoria scoicilor ornamentale fac parte scoica agrafă (Pinna rudis), scoica șindrilă (Tapes philipinarum) și scoica unghiuța (Tellina tellina) - considerată a fi cea mai mică și cea mai frumoasa scoică care trăiește pe teritoriul românesc. Dintre scoicile comestibile amintim stridiile danubiană și portugheză (Ostrea edulis, Crassostrea angulata), midii mediteraneene, mici (Mytillus galloprovincialis, Mytilaster minimus) și scoica pieptene (Pecten maximus).

Copii, tineri, adulți, cu toții sunteți așteptați la Muzeul de Științele Naturii din municipiul Suceava, unde veți descoperi singuri fascinanta lume a melcilor și a scoicilor.

Isabela Gîtman