Mesajele bolilor – cauzele psihoemoționale ale afecțiunilor rinichilor și vezicii urinare

„Cunoașterea este antidotul fricii.” – Ralph Waldo Emerson

Boala înseamnă părăsirea unei armonii și căderea pe niveluri vibraționale joase. Distrugerea acestei armonii are prima dată loc la nivel de conștiință și se manifestă în corp ca simptom, acesta fiind doar nivelul reprezentării sau al manifestării conștiinței, deci, și al tuturor proceselor și transformărilor cu caracter modificator ce se desfășoară în el.

Simptomul este un semnal de alarmă ce ne obligă să îi dăm atenție și ne transmite faptul că noi suntem bolnavi ca ființe, ca sisteme energetice vibraționale.

Dacă un om a înțeles diferența dintre boală și simptom, atitudinea sa fundamentală și raportul său cu boala se modifică substanțial; acel om nu mai consideră simptomul ca fiind cel mai mare dușman al său, ceva de care să se sperie și nu își mai face un scop din eradicarea lui prin diferite terapii, ci descoperă în simptom un prieten care îl poate ajuta să identifice ce anume îi lipsește în atingerea unei armonii. Acest învățător onest – care este simptomul – poate dovedi multă duritate și severitate în manifestările sale corporale, emoționale și mentale, atunci când nu ne dăm silința să percepem sau negăm ceea ce vrea să ne transmită. Pentru a desluși acest limbaj este necesar să dăm dovadă de onestitate față de noi înșine, ceea ce nu e mereu ușor de suportat. Cel mai bun prieten al nostru nu ar îndrăzni niciodată să ne spună adevărul atât de crud și cinstit în față, așa cum o face un simptom, de aceea, nu este de mirare că am vrut să îl dăm uitării și am uitat acest limbaj.

Prin ceea ce ne transmite, un simptom ne oferă șansa să ne integrăm conștient lecția de viață la care suntem repetenți. Totodată, dacă procesul de conștientizare și armonizare este realizat și integrat corespunzător, simptomul – semnalul de alarmă – încetează să se mai manifeste. Orice simptom reprezintă o cerință și o posibilitate de a vedea și înțelege adevărata problemă ce se află în spatele lui. Dacă această conștientizare nu are loc, deoarece omul consideră simptomul o dereglare întâmplătoare, cerințele de a înțelege nu numai că vor continua să apară, ci își vor mări intensitatea și aria de manifestare.

Vindecarea înseamnă nu învingerea simptomului, ci reintegrarea în armonia inițială ce a fost pierdută prin expansionarea conștiinței în lumină și înțelegere. Ființa umană trebuie să intre în comunicare cu simptomul său, cu inima și cu sufletul ei, dacă vrea să îi afle mesajul și să îl facă inutil ca manifestare corporală, emoțională, mentală și energetică, deoarece boala ne demască toate cauzele reale ale afecțiunilor somatice, conținuturile psihice refulate, toate traumele.

Astăzi vom vorbi despre rinichi, uretere și vezică urinară. Rinichii sunt în rezonanță cu alegerile și deciziile pe care le luăm, sunt cei care filtrează la nivel subtil tot ceea este pro și ce este contra în situațiile și conjuncturile în care suntem implicați. Ei elimină nu doar apele uzate, dar și emoțiile pe care le considerăm toxice, nefolositoare pentru noi. Principalele emoții negative care generează dezechilibre la nivelul rinichilor sunt fricile (frica prelungită față de o situație sau o persoană, frica de a înfrunta o schimbare, frica de boală, frica de moarte etc.). Frica de nou, de necunoscut se naște din teama de a renunța la vechile tipare de gândire, principii și credințe, la sentimentul de nesiguranță, de încăpățânare. Din punct de vedere subtil rinichii sunt sediul voinței și depozitează esența vieții.  

Ureterele sunt în rezonanță cu capacitatea de a transfera anumite sentimente și emoții vechi și adeseori sedimentate și pietrificate (ce nu se mai metamorfozează natural) din sfera subconștientă în cea conștientă.

La nivelul vezicii urinare dezechilibrele apar atunci când avem sentimentul că ne-a fost invadat spațiul personal, când simțim nevoia de a ne debarasa de o tensiune emoțională, de o frică, când ne simțim neputincioși față de cineva apropiat și când se manifestă o stare de frică față de o ființă care reprezintă o autoritate pentru noi (șeful, părinții, soțul, soția etc.) dar și când avem dificultăți în a ne manifesta propria autoritate (femeile care suferă adesea de cistite au senzația că nu își găsesc locul în spațiul conjugal, copii urinează în pat atunci când există o situație sau o persoană care le generează o profundă stare de frică).

Psiholog Mihai Moisoiu