Eroii neamului românesc, pomeniți de Ziua Eroilor în fiecare an, de Înalțarea Domnului

Pomenirea eroilor neamului românesc în ziua praznicului Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos a fost instituită încă de la începutul secolului trecut, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la 25 mai 1920, a pus în aplicare un decret prin care Primul Parlament al României Mari și Regele Ferdinand stabileau în mod expres acest fapt. Hotărârea Sfântului Sinod din acel an a fost consfințită de alte două hotărâri sinodale din anii 1999 și 2001, prin care această zi a fost proclamată sărbătoare națională bisericească. Din anul 2003 sărbătoarea Înălțării Mântuitorului Iisus Hristos a fost proclamată ca Ziua Eroilor, fiind sărbătoare națională a poporului român.

Biserica noastră se roagă la fiecare Sfântă Liturghie pentru toți ostașii și luptătorii români din toate timpurile și din toate locurile care s-au jertfit pe câmpurile de luptă, în lagăre și închisori pentru întregirea neamului, pentru libertatea și demnitatea poporului român. Pomenirea eroilor la sfintele slujbe ale Bisericii este expresia cea mai profundă a cultivării legăturii de iubire fraternă față de aceștia, semnul recunoașterii demnității lor și al respectului pentru ei. Pomenirea din neam în neam a celor care s-au jertfit pentru apărarea poporului și a patriei este o adevărată cultură a sufletului românesc care crede, simte și mărturisește că iubirea este mai mare decât moartea.

Apartenența la un neam cu o istorie atât de bogată ca a noastră aduce cu sine numeroase obligații printre care cea mai importantă este, de departe, cultivarea și păstrarea vie, intactă a memoriilor și tradițiilor românești.

,,Eroi au fost, eroi sînt încă / Și-or fi în neamul românesc” răsună vorba unui cântec din ce în ce mai puțin pus în fața conștiinței tinerilor, însă el tună în inima și în mintea tuturor celor care, în fața jertfei, se opresc și se cutremură, chiar dacă din ce în ce mai rar. Eroii au fost mereu în istoria neamului nostru românesc, căci nu cred să mai fie pe fața pământului un popor a cărui istorie să se asemene cu cea a noastră, căci trecutul neamului românesc este o îngemănare de lacrimi și durere, de glas de rugăciune și fum de tămâie spre pomenire, de nădejde și așteptare.

Oricât am căuta să înțelegem noi, cei de astăzi, care ne bucurăm de libertate, nu vom putea, căci eroii care au fost sunt pilde ale viețuirii și dăinuirii, iar eroii care sunt, sunt tăcuți, smeriți, dar se fac pietre de temelie pentru viitor. Dacă după vremi mulți și-au plecat frunțile făcându-se țărână din țărâna strămoșilor lor, nicicând n-au fost uitați.

Columna lui Traian ne pune în față primele icoane ale eroilor neamului nostru. Marele Voievod Ştefan cel Mare și Sfânt ne-a arătat, apoi, cum se cinstesc eroii, ridicând primul mausoleu al eroilor noștri prin biserica de la Războieni, unde odihnesc cei care au căzut în crunta luptă de la Valea Albă din iulie 1476. La Mărăști, Mărășești, Oituz, în Munții Tatra..., au fost din cei care ne-au arătat că urmașii nu sunt mai prejos de înaintași. Se împlinesc 104 ani de la intrarea Bucovinei în Primul Război Mondial. Atunci, floarea tinereții românești a fost luată sub flamuri străine să lupte, mințiți că se jertfesc pentru drepturi ale neamului lor: limbă, lege și pământ. Plecat-au mulți, fără să privească înapoi, nici la copii, nici la părinți, însă punând în inimă glasul și chipul lor. Cădeau la porunca împăratului, îmbogățind pământul altor popoare, însă întărindu-ne pe noi, cei de astăzi, în nădejde de mai bine, căci dacă atunci au fost brațe tari pentru dăinuirea neamului și astăzi, cred, că vor fi brațe ce se vor ridica pentru înveșnicirea în inima neamului.

De multe ori însă se ridică voci care exprimă o grea și inexplicabilă întrebare: Pentru cine mai sunt importanți eroii? Răspunsul nu poate fi decât unul singur: Pentru fiecare dintre noi, căci ei sunt cei care au pierit pentru ca noi să trăim sub tricolor, ei sunt cei care au tăcut pentru ca noi să putem vorbi românește, ei sunt cei care au intrat în istorie pentru ca noi să avem istorie.

Marele ziarist Constantin Bacalbașa scria într-un articol din 1927 intitulat  ,,Înălțimea sufletească a morților eroici”: ”În vremea marelui război, neamul românesc s-a înălțat din jertfa sutelor de mii de vieți. În fața celor mai spăimântătoare unelte omorâtoare, soldații României au mers cu piepturile descoperite; dacă n-aveau căști de oțel sau pavăze care să-i acopere, în schimb aveau armătura dinăuntru, oțelul sufletesc care i-a dus la glorie prin moarte. ( ) De aceea avem <ZIUA EROILOR>. Aceasta va trebui să fie marea noastră sărbătoare națională. Aceasta va trebui să fie și să rămâie ZIUA SFÂNTĂ, răsplata meritată pentru cei care au căzut, îndemnul înălțător pentru cei care au rămas. Eroii au căzut pentru patrie, aceștia sunt stăpânii sufletelor noastre, în fața mormintelor glorioase viața se vede mică în fața morții.”

Uniformele, adică Armata Țării, au apărat țara și acestea au avut credința dăinuirii ei fără sfârșit, cei căzuți pe câmpurile de onoare au sfințit-o și noi, urmașii, avem datoria de a-i cinsti pe acești sfinți, deoarece ,,patria devine eternă prin cultul eroilor”, așa cum spunea mare nostru istoric Nicolae Iorga.

Și dacă vrem ca jertfa lor să nu fi fost în zadar ar trebui să avem în vedere faptul că Eroii vin din trecut. Ei nu sunt numai ai Asociației Naționale Cultul Eroilor, ai Armatei sau ai Ministerului de Interne. Eroii sunt ai națiunii române și fiecare dintre noi, indiferent de rang sau poziție socială, are datoria morală față de ei. Fiecare dintre noi și toate instituțiile statului român.

Președintele Filialei Suceava

Cultul Eroilor ”Regina Maria”

Col. (rtg) Neculai NIGA