Voluntarii suceveni, „apostoli care își pun sufletul pentru cei bătrâni, bolnavi și neajutorați în momentele acestea grele”

Un grup de tineri altruiști, voluntari ai Asociației Tinerilor Ortodocși Suceveni (ATOS), au împărțit sute de pachete cu alimente persoanelor vârstnice și familiilor necăjite din municipiul Suceava. Pachetele au fost pregătite de Primăria municipiului Suceava, prin Direcția de Asistență Socială.

Pr. Justinian-Remus Cojocar, coordonator ATOS, a muncit împreună cu voluntarii. Ei au fost organizați în 5 echipe, a câte 3 voluntari. Tinerii au purtat mănuși și mască de protecție. Fondul de Solidaritate „Fii aproape de departe”, o inițiativă civică, și-a pus toată speranța în voluntarii ATOS, cărora le-a încredințat pachete de alimente pentru a fi distribuite celor aflați în lipsuri. De asemenea, Oastea Domnului Suceava a fost ajutată de voluntarii ATOS la împărțirea de alimente oamenilor nevoiași. Asociația Tinerilor Ortodocși Suceveni (ATOS) s-a alăturat și Grupului de inițiativă al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților „Alături la greu”, străduindu-se ca în aceste vremuri grele, de încercare cu boală, să vină cu multă dragoste în ajutorul celor care au nevoie.

„Oleacă pentru omul în necaz! Și așa, oleacă devine veșnicie!”

Pr. Justinian-Remus Cojocar, de la Biserica „Sf. Dumitru” Suceava, ne-a spus că în această perioadă a avut mereu în minte icoana Răstignirii Mântuitorului. „Hristos n-a cârtit, a acceptat chinul și moartea din dragoste pentru om. A îndurat suferință grozavă pe Cruce, dar n-a abandonat dragostea pentru noi. Ne-a îmbrățișat, cu mâinile întinse a cuprins toată omenirea, buni și răuvoitori, sănătoși și bolnavi, bătrâni și tineri, bărbați și femei și copii. Oricât de grea ni s-ar părea o situație în viață, să îndrăznim la Dumnezeu! El e Iubirea, Bunătatea, Lumina, Calea, Adevărul și Viața (Ioan XIV, 6)”, a explicat părintele Cojocar.

El a mai spus că Sfinții Apostoli au lăsat toate și-au mers în lume vestind Evanghelia. „Apostoli sunt și tinerii voluntari care își pun sufletul pentru cei bătrâni, bolnavi și neajutorați în momentele acestea grele, de încercare, de adevărată luptă pentru sănătate, pentru viață. Frontul e mare și primejdios, lupta e crâncenă, dar eroii voluntari pășesc imperial, cu bucurie că sunt acolo, la nevoie și necaz, pentru aproapele, ajutându-l. Solidaritatea și dragostea biruiesc, izbânda vine cu răbdare și îndurare, cu mult curaj și jertfă, cu inimă curată și gând senin, în duhul libertății și al alegerii sincere și mărinimoase, cu ajutorul lui Dumnezeu. Doar prin inima aproapelui se ajunge la Bunul Dumnezeu. Și așa, oleacă devine veșnicie!”, a completat neobositul părinte Cojocar.

Voluntari ATOS, în misiune

I-am rugat pe voluntarii suceveni care au muncit în toată această perioadă, în linia întâi, fără frică, fără regrete, doar cu multă iubire și dorință de a face ceva folositor pentru semenii lor aflați în dificultate, să ne spună de ce au ales voluntariatul și să își exprime câteva gânduri, trăiri acumulate în această perioadă a pandemiei.

Surugiu Andreea-Karina, voluntar ATOS – elevă la Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava:

„De ce fac voluntariat?Simplu: iubesc oamenii, vreau să învăț să îi iubesc. Dacă aproapele meu are nevoie de ajutor, o să îl ajut cu ce pot, indiferent dacă e vorba de un simplu sfat sau de un lucru material..., dar mi se pare că o altă formă de ajutor este rugăciunea pentru ceilalți. Dumnezeu știe mereu ce face și ascultă rugăciunile spuse din inimă. ATOS-ul pentru mine e acasă. Mă simt acasă, sufletește vorbind. Toți oamenii care fac parte din grup sunt minunați, cu suflete calde și blânde și tocmai de asta, ducând împreună iubire semenilor noștri, putem reuși orice. Nimic nu se compară cu o îmbrățisare din partea unui om, alături de un mulțumesc sincer. Îmi amintesc că eram cu echipa la azilul de bătrâni din Suceava, de 8 martie, și împărțeam câte ceva vârstnicilor de acolo, iar o bătrânică m-a luat și m-a îmbrățisat cu atâta căldură și avea și lacrimi în ochi. Mă emoționasem și eu cu ea. A fost încă un moment în care mi-am spus că merită să faci asta, merită să întinzi o mână, merită să te sacrifici. Tot ce mi-aș dori e să vină cât mai multă lume în ATOS, o viață avem, haideți să o trăim frumos, împreună!”

Găitan Andreea - voluntar ATOS - elevă la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Suceava:

 „Fac voluntariat cu drag, pentru că mi se pare ceva firesc. A fi împreună la greu, a întinde o mână de ajutor, a oferi posibilitatea unui moment frumos cuiva în durere este simplu. Toți vrem o lume plină de dragoste, iar pentru a o dobândi, trebuie ca noi să luăm atitudine și un strop de credință. Voluntariatul ne unește, pentru că avem același scop: să-i ajutăm pe cei în nevoie. Acei oameni au fost, la rândul lor, tineri care au luptat ca să avem noi ce e mai bun, așa că hai să le dăm înapoi măcar jumătate din dragostea pe care ei au avut-o atunci. 

Am fost întrebată și dacă nu îmi este frică acum, cu pandemia, de ce mă expun așa, dar, în acest moment, este și mai mare nevoie de noi. Dacă îmi este teamă, o înlocuiesc cu dorința de a vedea zâmbetul unui bătrânel care e singur, fără nepoți, și se bucură că îl mai vizitează cineva, aducând o vorbă bună și un pachețel cu alimente. Încă simt că nu am făcut destul și îmi doresc ca toți să știe că nu sunt singuri de Sfintele Paști, că suntem toți împreună. Cer doar respect, responsabilitate și sfătuiesc cu căldură ca toată lumea să rămână acasă, pentru că ne ocupăm noi de cumpărături.

ATOS este ca o familie pentru mine, cu părintele în frunte, unde ne jucăm și împărțim voie bună, unde întâlnești tineri care preferă altruismul înainte de toate. Anul trecut, tot de Sfintele Paști, fusesem la un centru cu copii care au diverse dizabilități. M-a impresionat profund faptul că acei copilași nu se simțeau deloc diferiți, se bucurau de culorile de pe ouăle pictate și mi-au arătat cât este de frumos să fii optimist și să ai înțelepciunea prin care știi că ești ca toți ceilalți, că o problemă a trupului nu atinge lumina sufletului. Vizita aceea m-a ambiționat să mă implic în mai multe acte de voluntariat și în afară, la alte centre cu copii și adolescenți care au nevoie de dragoste.

Îi mulțumim părintelui pentru coordonare și am nădejde că totul va fi bine!”

Dumitrov Ioana Lorena (18 ani) - voluntar ATOS, elevă  la Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava:

„După părerea mea, voluntariatul se caracterizează prin ajutorul reciproc. Chiar dacă mi-am început activitatea de voluntar în cadrul ATOS destul de recent, aceasta m-a ajutat să conștientizez impactul pe care le au faptele asupra oamenilor și nenumăratele avantaje pe care le aduce această activitate.

Fac voluntariat pentru că îmi place să-i văd pe oameni fericiți. De fiecare dată când duc la bun sfârșit o misiune, sunt bucuroasă că am putut ajuta, fericirea fiind transmisibilă. Nimic nu se compară cu sentimentul că ai contribuit la comunitatea din care faci parte sau că ai ajutat persoanele aflate în dificultate. Totodată, voluntariatul ne ajută să cunoaștem oameni noi, să ne facem prieteni și să socializăm, facilitând relațiile interumane.
În perioada în care ne aflăm, voluntariatul este cu atât mai util, dat fiind faptul că vârstnicii și persoanele aflate în izolare au nevoie de noi. Astfel, noi, voluntarii ATOS, ne echipăm cu bunătate, zâmbete, mănuși și măști și pornim spre a-i ajuta pe toți cei care au nevoie de noi.
Consider că în această perioadă îi protejăm pe bătrâni și pe cei care sunt în izolare, oferindu-le puțin din timpul nostru. Expunerea noastră la virus este minimă, întrucât contactul cu mediul exterior este limitat. Ne bucurăm că putem ajuta!”

Luculescu Elena Teodora - voluntar ATOS – elevă la Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Suceava:

„Când au auzit de inițiativa ATOS, câteva persoane din jurul meu m-au întrebat de ce fac asta. Nu mi-e frică? Cum ar putea să-mi fie frică dacă - în iubire nu este frică, ci iubirea desăvârșită alungă frica - (Ioan 4,18). Cu atât mai mult cu cât am respectat toate normele de protecție. Când aproapele este în nevoie îl vedem în el pe Însuși Hristos care cere să ne arătăm inima noastră. Iată, suntem în perioada Postului Mare, iar situația în care ne aflăm ne dă prilejul să cercetăm cu mai mare profunzime conștiința morală. Cum ar putea Dumnezeu să ne lase la voia întâmplării atunci când vede dorința sinceră de a face bine? Asta a fost motivația mea și rămân recunoscătoare acelora care au făcut posibilă această acțiune! Mi-au dat șansa să fac o faptă bună și să bucur pe cineva! Aceasta este cea mai mare răsplată!”

Mariei Xenia - voluntar ATOS - elevă la Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava:  

„ATOS-ul este un grup de prieteni deschis oricând oricui. Aşa cum a spus Jess C. Scott: <Prietenii sunt familia pe care ți-o alegi singur>, aşadar ATOS-ul este o familie, iar părintele Justinian Cojocar este tatăl care ne susține şi ne este aproape mereu.

Virusul a pus stăpânire pe oraş, însă nu şi pe dorința de a face fapte bune a tinerilor orăşeni. Fac voluntariat pentru  a-i ajuta pe cei care se tem sau, din diferite motive, nu pot ieşi pentru a-şi asigura cumpărăturile necesare. Mulțumirea şi bucuria care li se citesc pe chip, ne aduc nouă, voluntarilor, satisfacția faptei bune împlinite. 

Îndemn pe toți cei care pot şi care doresc să ni se alăture, pentru că unde-s mulți, puterea creşte!”

Orhei Ciprian - voluntar ATOS -  lucrător comercial Mopan:

„Am 27 de ani, iar la îndrumarea mamei și din dorința de a ajuta, m-am oferit să fac voluntariat. În aceste vremuri, am înțeles că este foarte mare nevoie de noi, în special pentru a ajuta bătrânii, forțați să stea în casă din cauza pandemiei. Sunt conștient de pericolele la care mă expun, dar cu ajutorul lui Dumnezeu va fi totul bine.”

Zaharia Cezara Teona - voluntar ATOS - elevă la Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava:

„Voluntariatul, pentru mine, nu este ceva obișnuit. Cel puțin, nu îl simt ca pe ceva obișnuit.

Nu reprezintă o decizie pe care o consider, o reconsider și o reanalizez ca, de altfel, restul deciziilor cu care mă confrunt în fiecare zi. Pur și simplu, când vine întrebarea dacă pot participa la un act de voluntariat, sufletul meu zice imediat: da.

Se spune că îți poți da seama de o țară după felul în care își tratează bătrânii. Îmi doresc să demonstrăm că, în ciuda tuturor aparențelor, tinerii își cinstesc părinții și bunicii care au luptat pentru a le dărui urmașilor un viitor mai bun.

S-ar putea crede (până și eu o fac uneori, până să revin cu picioarele pe pământ) că voluntariatul constă doar în a săvârși fapte bune și a-i ajuta pe cei în nevoie, însă, după zilele ce au trecut, am învățat că voluntariatul se face și în condiții de vreme nefavorabilă (faptele bune merg doar cu jertfa împreună) și sub atenta critică a celor care stau pe bancă..

ATOS e mai mult decât o simplă asociație, ATOS este o adunare de tineri deschiși, iubitori de semeni, o comunitate în care te simți integrat chiar dacă ai întâlnit-o prima oară.”

Munteanu Ana Maria - voluntar ATOS - prof. de Religie la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” Suceava:

 „Voluntariatul se înscrie în seria de activități pe care ar trebui să le facem permanent, elevi, studenți, preoți, profesori, împreună, într-o inimă uriașă care bate pentru aproapele nostru. De dragul lui Hristos - Domnul și în numele Lui, împreună, în asociații precum ATOS, avem șansa să ne regăsim sensul, ținta, calea și să ne îmbogățim viețile prin infuzia de dragoste și bucurie pe care o primim de la cei pe care-i ajutăm.”

Dumitriu Andrei - voluntar ATOS - elev la Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava:

„Fac voluntariat pentru că știu că în orașul meu sunt persoane mai  puțin norocoase în aceste vremuri tulburi, persoane a căror viață poate a luat o cu totul altă cale odată cu aceste evenimente din afara caselor lor. Îmi asum riscul de a mă expune zilele acestea, deoarece sunt  tânăr și pot ajuta persoane care nici măcar nu își pot părăsi locuința. Atmosfera de la fiecare activitate, fie ea organizată într-un grup sau singur, este foarte frumoasă. Când am avut activități de grup în această perioadă, deși pare greu de crezut că poți să te distrezi păstrând distanța socială, toți membrii ATOS au râs, au povestit și au creat o atmosferă ce colorează toate locurile pe unde am trecut. ATOS nu este doar o asociație, ci un grup de voluntari care au prins curaj și au ieșit din confortul propriei case, pentru a aduce bucurie și un strop de speranță în aceste timpuri mai întunecate. Toți putem fi supereroi în această perioadă.”

Marcan Emilian - voluntar ATOS - Școala Gimnazială Nr. 4 Suceava:

 „Am ales să ajut persoanele vulnerabile, pentru ca ele să fie în siguranță. Când grupul ATOS a venit cu această idee, nu am stat foarte mult să mă gândesc la expunerea mea, pentru că sunt tânăr și am mai puține șanse să fiu afectat decât persoanele în vârstă. Totodată, consider că implicarea și ajutarea celor de lângă noi este calea către o societate mai bună.”

Mariei Mihail - voluntar ATOS - elev la Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava:

  „ATOS pentru mine, mai cu seamă în perioada aceasta, a însemnat o oportunitate unică de a învăța cum putem să aducem bucurie celor mai greu încercați decât noi, iar la fel ca la un examen pentru care înveți, apoi îl susții şi la final primeşti rezultatul, astfel și noi, ca o clasă de colegi uniţi, am înțeles ce trebuie să facem, am mers din casă în casă, adică ne-am dat examenul, iar mulțumirile şi fericirea din ochii celor ajutați mi-au arătat că punctajul astfel obținut a fost maxim.

Mulțumesc ATOS, pentru încă un 10 în catalogul vieții, la materia <fapte bune>, capitolul <ajutor pentru cei nevoiaşi>!”

Costîșin Silviu - voluntar ATOS - masterand USV:

„Am ales să fac voluntariat pentru că mă simt dator. Este o oportunitate de a-mi pune în practică și de a-mi exprima acele valori personale la care țin cel mai tare. Am apreciat întotdeauna curajul și spiritul de echipă al voluntarilor. ATOS este un grup minunat, în care pot să învăț și eu aceste calități.”

Moraru Anastasia (16 ani) - voluntar ATOS – elevă la Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava:

„Fac voluntariat pentru că sunt tânără și sănătoasă, iar asta înseamnă că șansele mele de a avea probleme grave cu virusul sunt foarte mici, aproape inexistente. Chiar dacă aș lua virusul, nu sunt înconjurată de persoane care ar putea avea complicații privind coronavirus. De asemenea, un voluntar nu face cumpărăturile unei singure persoane. Cu cât mai multe persoane ajutăm fiecare, cu atât mai puține persoane trebuie să iasă afară, mai ales bătrâni sau alte persoane cu condiții medicale preexistente. Vârsta îmi permite să-i ajut pe cei care nu pot ieși din casă și consider asta un privilegiu pe care aș vrea să-l folosesc și pentru alții. 

O întâmplare mai deosebită? O dată am decis să iau un taxi pentru a ajunge la o destinație pe care nu o știam prea bine și am folosit același taxi pentru a mă deplasa la farmacie. Cred ca am fost pe la 15 farmacii până am găsit ce căutam, și m-am plimbat o oră jumătate cu taxiul. M-am simțit de parcă mi-am făcut un camarad, de parcă nu eram singură în această aventură. A fost un moment în care am realizat că toți înfruntăm același virus și trebuie să fim uniți dacă vrem să învingem.”

Marcan Teodor - voluntar ATOS - elev la Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava:

„Cred cu tărie că voluntariatul este cea mai bună cale de a alunga egoismul din noi și de a ne bucura de comuniunea cu ceilalți. Acum, în zorii celei mai importante sărbători creștine, Învierea Domnului, sunt bucuros că am ocazia, alături de părintele Justinian Cojocar și de colegii mei din ATOS, să ajut persoanele vulnerabile, aducând lumina dragostei noastre în comunitatea suceveană și făcând-o astfel mai unită.”