Puterea vindecătoare a rugăciunii colective

Devenim ceea ce și cum gândim de dimineață până seară, zi de zi. Să spunem că avem o dorință mare de a deveni o persoană care să privească viața și greutățile ei cu optimism și încredere în această perioadă când mai toate știrile transmit disperare și induc stări de nesiguranță și stres.

Manifestăm această dorință de două, trei ori pe zi, după ce ne-am uitat la un canal de știri sau am avut o discuție despre situația actuală cu un prieten sau o rudă și simțim puternic cum nu mai facem față psihic, apar poate și ceva stări de panică, gânduri că nu o să se sfârșească cu bine totul. În rest, rulăm în minte, iar și iar, de dimineață până seara fel de fel de imagini legate de cazurile grave de îmbolnăviri, ce anume se ascunde în spatele declarației unui oficial sau a unui politician etc.

Unii dintre noi pot sesiza chiar că dimineața la trezire resimt o lipsă acută de energie, agitație interioară, toate acestea după o noapte agitată, cu un somn superficial care poate să ducă la apariția insomniei. Spre seară, iarăși tot acest noian de gânduri pe care nu le putem controla, se pot amplifica din ce în ce mai mult.

Ne dorim și ne imaginăm de câteva ori pe zi că suntem optimiști și gândim pozitiv și chiar reușim pentru câteva minute performanța de a fi în acest fel, dar în rest ne petrecem timpul scufundați în stres, agitație și negativitate, nereușind să ne menținem pozitivitatea dorită. Acestea pot duce în scurt timp la apariția unor stări puternice de vulnerabilitate, de pierdere a controlului și de neputință în a ne gestiona gândurile și emoțiile și, prin ele, starea de bine generală. Ne putem simți singuri, iar singurătatea, teama de singurătate are un efect puternic distructiv asupra psihicului și ADN-ului uman.

Toate acestea se pot întâmpla în această perioadă stresantă și incertă, dar asta nu înseamnă că nu există soluții care să ne facă să trăim într-o stare armonioasă de liniște și pozitivitate chiar și în cele mai negre zile din viață.

Ca și în celelalte articole de până acum, vă vom prezenta o modalitate ce ne este la îndemână în viața de zi cu zi pentru a ne echilibra cu ușurință mintal și emoțional.

Rugăciunea colectivă dă nădejde ne întărește credința că Dumnezeu ne veghează și are grijă de noi toți, în fiecare secundă din viața noastră. Ea este un instrument puternic de vindecare emoțională ce ne pune în rezonanță unii cu alții în unul din cele mai frumoase și mai pozitive momente din zi – perioada de rugăciune. Este recomandată rugăciunea comună realizată la ore fixe care să acopere practic întreaga zi, de la trezire până la culcare. La Biserica “Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Rădășeni, Părintele Irimescu și Părintele Constantin recomandă ca rugăciunile în comun să fie făcute la orele: 10, 12, 15, 22, 00, 03, iar la Mănăstirea “Petru Vodă”, Părintele Stareț Arhimandrit Hariton Negrea recomandă ora 21 ca oră pentru rugăciunea colectivă.

„O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, șeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare și Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg. „Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară și structura grav afectată a conștiinței.”

Alexis Carel, medic chirurg fiziolog, laureat al Premiului Nobel, a studiat efectele fiziologice și curative asupra celor ce se roagă. Marele savant susținea că „…rugăciunea are darul de a ridica oamenii peste nivelul obișnuit de cunoaștere și de trăire morală dobândit prin educație. Contactul cu Dumnezeu imprimă în sufletul omului pacea, care apoi radiază din el și se difuzează pretutindeni. Rugăciunea își exercită influența asupra sufletului și trupului într-un fel care pare să depindă de calitatea și de frecvența sa.”

“Minutul de tăcere” este un exemplu excepțional de mobilizare în practicarea rugăciunii colective. În timpul Celui de-Al Doilea Război Mondial toți oamenii au fost rugați să dedice un minut de rugăciune pentru pace, la ora 21, în fiecare seară. Această inițiativă a fost susținută de Regele George, Sir Winston Churchill și de președintele Roosevelt și s-a răspândit pe toate fronturile de luptă. Cu susținerea lui Churchill, BBC a început să transmită de duminică, 10 noiembrie, 1940, la radio, sunetul clopotelor turnului Big Ben, care anunța începutul „Minutului de tăcere”. Acest lucru s-a repetat zilnic până la sfârșitul războiului, unind în această inițiativă milioane de oameni.

Psiholog Mihai Moisoiu

Tel. 0753937223

www.mihaimoisoiu.ro

E-mail: mmmoisoiu@gmail.com