Prietenia nu are vârstă

Traversăm perioada tristă în care mi se împuținează prietenii. Cu siguranță nu mi se întâmplă numai mie. Cunosc oameni mulți care provin din clase sociale diferite: bogați, vârstnici, tineri, săraci, școliți, oameni simpli sau cu influență. Dintre oamenii cu care port conversații după posibilități, doar unora le pot spune “prieten”. Pentru ei am un respect aparte, iar dacă prietenia se frânge, sufăr enorm. Când așteptam să mă vindec după despărțirea de un alt prieten, a plecat și nenea Leon Vatamanu (în anturaj restrâns, Tătuca). L-am cunoscut când eram copil, iar el era vistiernicul sau gospodarul comunei, întreprinzător, apoi bun meseriaș, credincios între oamenii de vârsta lui din Biserică, modest, comunicativ, zâmbitor, gata să-și plece fruntea și să asculte. Era puternic, încât uneori îl consideram invincibil. Însă Cel care dă viață este Același care o ia și tot El a făcut chemarea prietenului meu nenea Leon. Nouă nu ne rămâne decât să recunoaștem că Dumnezeu are ultimul cuvânt. „Tu întorci pe oameni în ţărână și zici: „Întoarceţi-vă, fiii oamenilor!” Psalmul 90:3, VDC

Primarul comunei Dumbrăveni, Ioan Pavăl