O femeie al cărei tată s-a prăpădit în spital descrie degringolada de la această oră din unitatea suceveană

O femeie de 39 de ani, din Suceava, al cărei tată a murit miercuri seara în secția de Terapie Intensivă a Spitalului Județean Suceava, ne-a povestit disperată despre atmosfera de derută din cadrul unității medicale sucevene și despre pericolul contaminării, care pândește la tot pasul.

Ana Maria Tcaciuc spune că și-a internat tatăl, Florin Balahura, de 62 de ani, cu afecțiuni diabetice, în spitalul sucevean în secția de diabetici, în perioada 9-16 martie.

”Luni, 16 martie, tatăl meu a ieșit pe picioarele lui din spital și a plecat acasă. Două zile s-a simțit bine, însă de miercuri starea lui a început să se degradeze, până când vineri am văzut că nu mai avem cu cine să vorbim și am realizat că este o problemă gravă. Un echipaj al ambulanței cu medic l-au preluat de acasă, i-au pus imediat o perfuzie și l-au dus la spital, unde a fost internat pe terapie intensivă. În urma tratamentului și-a mai revenit un pic, după care a picat de tot, miercuri seara fiind înregistrat decesul. Noi ne așteptam să-l mute la Iași, cum apăruseră pe toate posturile, însă după două stopuri respiratorii organismul său a cedat. În toată această perioadă nu am știut dacă l-a testat cineva, el fiind în același salon cu doamna de la Sucevița și fiind tratați de aceeași medic. Am întrebat asistenta dacă l-au testat și mi-a zis că nu știe, pentru că nu-i testează nici pe ei, nu știu nimic. Ea mi-a spus că i-au chemat, indiferent dacă sunt infestați sau nu, la serviciu, fără a avea vreun echipament de protecție. Când m-am întâlnit eu cu ea, i-am dat eu mănuși de acasă, că ea de la spital nu avea. O altă cunoștință asistentă m-a sunat dimineață (joi) disperată și mi-a zis că nu au testat-o, noaptea făcuse febră și nu știe ce să facă, pentru că nu-i răspunde nimeni. La secția de Pediatrie nu știu ce să facă, nu au un protocol de acțiune. Când se dezinfectează spitalul, dacă ei operează acum în spital, dacă sunt oameni în continuare în spital?”

Incertitudinea și lipsa raportărilor reale planează asupra activității spitalului

Femeia acuză și modul în care se face comunicarea din partea spitalului, raportările, spunând ea, făcându-se eronat pentru a acoperi realitatea. Ana Maria Tcaciuc povestește: ”Astăzi (joi – n.r.) dimineață, la 10.30, când soțul meu a fost la morgă să-l ridice pe tata, erau 10 oameni care muriseră în cursul nopții. Nu știm din ce cauze, pentru că nu spune nimeni nimic, pentru că așa ne place să ascundem totul. Să ascundem, cât mai mult să ascundem. Să ascundem incompetența, nepotismul și pilele, ca nimic să nu meargă bine. Spitalul la ora acesta nu are deloc mijloace de protecție și degeaba spun ei că testează pe toată lumea, că nu e adevărat. Alții folosesc teste mai multe, dar poate și tatăl meu avea dreptul la un test. La ora asta nici măcar nu știu dacă a fost testat sau nu. Presupun că dacă venea confirmarea de coronavirus, poate ne anunța și pe noi acasă ca să ne protejăm, pentru că noi am intrat benevol, singure în autoizolare.”

Femeia crede că tatăl său s-a infestat cu coronavirus din secția unde stătuse internat

Fiica bărbatului care a murit miercuri seara în spital crede că tatăl său a luat virusul ucigaș din spital, cât a stat internat la diabet.

”Pentru tatăl meu nu mai poate face nimeni nimic, dar dacă a luat virusul cât a fost internat la diabet? Pentru că evoluția și numărul de zile, după ce a venit acasă pe picioarele lui și a făcut totul de unul singur, după care totul s-a agravat brusc, ce arată? Dacă el a luat din spital, de la o asistentă sau de undeva, vă dați seama ce va fi la bolnavii de diabet, cum vor pica secerați și nu vom ști de ce. Vă dați seama că ei au fost eliberați din spital și au putut pleca infectați acasă? Ei la rândul lor au familii, copii, rude, părinți în vârstă, dar la televizor se spune că am rezolvat problema. Toată lumea spunea că suntem pregătiți, cu ce suntem pregătiți, cu beculețe pentru Paște și cu marmură pentru spital? Noi aveam încredere în spital și dacă, Doamne ferește, pățim acum ceva, unde mergem? Pentru o problemă gravă de sănătate, unde mergem? Medici buni și aparatură avem, însă medicii stau acum infestați acasă, pentru că domnul director, în loc să-i dirijeze, să-i îndrume, a considerat că trebuie să-i adune pe toți într-o sală de ședințe, infestați, neinfestați, hai cu toții la serviciu. Și acum ce facem, gravidele de la Suceava unde merg să nască. Iașiul nu le primește, Botoșaniul nu le primește, Rădăuțiul nu, pentru că se închid și spitalele alea dacă pacienții vin de la noi. În spital e o degringoladă totală, totală și am avut încredere când am auzit că vine domnul secretar de stat, o minte mai luminată de la București, care ne organizează. Dumnealui a plecat și aici lucrurile au rămas la fel și ca întotdeauna se încearcă mușamalizarea, ascunderea. Tata a fost bine tratat la Terapie Intensivă, unde sunt oamenii cei mai buni, dar s-a dus într-o lume mai bună. Dar noi cei care am rămas, ce facem?”