Mărturii ale sucevenilor din diaspora, dintr-o lume terorizată de coronavirus.

Am vrut să aflăm de la suceveni plecați în străinătate care este situația în zonele în care locuiesc ei, care sunt măsurile luate de autorități împotriva răspândirii coronavirusului și cum îi afectează pe fiecare dintre ei această pandemie.

Ne-am mobilizat în redacție și am trimis mesaje prietenilor de pe Facebook, despre care știam că sunt plecați în lumea întreagă.

Am primit mesaje de peste tot, din diferite locuri ale lumii, de pe aproape toate continentele, din Europa până în Asia, America de Nord, Africa, Australia… și tot primim.

Sperăm ca prin mesajele sucevenilor din diaspora, prin ceea ce trăiesc și văd în țările în care trăiesc, să ne putem mobiliza mai bine în fața acestei pandemii.   

Scrie-ne pe redactie@monitorulsv.rosau pe pagina de facebook a Monitorului.

Vasile Bolohan, Leeds – Anglia: „Ne simțim abandonați în fața virusului care mătură o lume întreagă”

Vasile Bolohan, un sucevean stabilit de ani buni în Leeds, ne-a povestit despre starea de spirit a locuitorilor dintr-o țară, Anglia, în care autoritățile întârzie să ia măsuri ferme de combatere a răspândirii coronavirusului: „În Leeds se simt panica şi stresul provocate de coronavirus. Chiar dacă autorităţile nu au luat măsuri stricte (încă), de exemplu şcolile sau grădinițele nu sunt închise, oamenii merg la serviciu, la cumpărături sau alte activităţi, am observat în jurul meu cam aceleaşi schimbări care au loc în ţările cu restricţii mult mai mari: şi aici simţim lipsa celebrei hârtii igienice pe rafturile magazinelor mari sau mici, unele produse alimentare se cumpără ca pâinea caldă, iar discuţiile care au loc în pauze la muncă, la coadă la supermarket sau în autobuze se învârt în jurul aceluiaşi subiect - nemilosul virus care a furat liniştea unei lumi întregi.

Toate persoanele cu care am discutat îşi fac griji, povestesc cum se spală pe mâini sau folosesc acel gel antibacterian mai mult decât probabil au nevoie, încât au început să observe că pielea de pe mâini devine deshidratată, sau numără listele de cazuri confirmate în ţară, în localitatea lor sau în apropiere. Panica şi îngrijorarea cresc cu atât mai mult cu cât guvernul britanic pare să nu facă suficient pentru a opri sau a reduce răspândirea acestui virus. Cei cu care am schimbat păreri despre această situaţie, în special englezii (colegi de-ai mei sau de-ai soţiei mele), îşi exprima indignarea şi condamnă cu vehemenţă pasivitatea guvernului britanic. Chiar dacă majoritatea universităţilor au oprit cursurile faţă în faţă şi în acest moment pun la punct platforme de predare online, colegiile, şcolile şi grădinițele nu s-au închis, foarte mulţi oameni încă merg la serviciu şi vin în contact cu alţi foarte mulţi oameni. Chiar dacă izolarea la domiciliu, carantina şi starea de urgenţă au efecte neplăcute şi schimbă total cursul normal al vieţii, eu şi familia mea, dar şi mulţi alţii de aici din UK simţim că e şi mai dificil să trăim în această incertitudine, creşte neîncrederea în deciziile autorităţilor. Într-un fel, ne simţim abandonaţi în faţa virusului care mătură o lume întreagă, după cum se exprimă presa de aici, iar cei mai sceptici ar spune că se simt expuşi intenţionat. Sunt totuşi persoane care îşi permit să ia măsuri de autoprotecţie fără să aştepte decizii de la guvern. De exemplu, la grădiniţa unde lucrează soţia mea, numărul copiilor care frecventează grădiniţa în mod obişnuit a scăzut la jumătate, cel mai mult din cauză că părinţii care nu lucrează sau cei care lucrează de acasă au ales să îşi ţină copiii acasă. Şi în multe şcoli au început să se observe tot mai multe absenţe, după cum chiar îmi povestea cineva care şi-a dus copilul la şcoală luni dimineaţa, iar liniştea din curtea şcolii i-a dat o stare de nelinişte, căci în mod firesc la acea oră curtea şcolii ar fi fost plină de copii şi părinţi, iar acum erau mult mai puțini”.

Cristina, München: “Fiecare companie și-a luat deja propriile măsuri de siguranță”

„Trenurile și metrourile altădată aglomerate acum nu mai sunt atât de pline, nici măcar la orele de vârf. Oamenii preferă să stea acasă, să meargă cu mașina, cu bicicleta sau pe jos. Nu-i văd purtând măști, rar când observ astfel de persoane, dar se ridică sau pleacă rapid de lângă tine dacă te aud tușind sau te văd că sufli nasul. Sunt călători care de teama virusului refuză să se țină de o bară sau de un scaun pentru a-și păstra echilibrul și nu vor să atingă butonul de deschidere a ușilor. Se postează în fața lor, dar așteaptă ca alții să apese pe buton. Nu pot spune că e panică, dar e clar că toți sunt îngrijorați și iau virusul în serios.

Fiecare companie și-a luat deja propriile măsuri de siguranță. La mine la serviciu nu mă așteaptă nimeni la intrare cu termometrul tip pistol cu infraroșu, ca să vadă dacă am sau nu febră, așa cum am auzit că se întâmplă în alte părți din oraș. Însă, printre altele, s-a dispus ca ușile care nu sunt securizate pe bază de cartelă să rămână permanent deschise, astfel încât angajații să evite cât mai mult contactul cu mânerele. Chiar dacă acestea sunt acum dezinfectate zilnic. La fel ca și butoanele de la lifturi. De săptămâna asta s-au interzis și mesele festive, frecvente la noi, și s-au anulat toate ședințele cu un număr mai mare de salariați.

În departamentul în care lucrez eu, șefii ne-au spus să păstrăm distanța între noi, cel puțin un metru. De luni, unii dintre colegii mei lucrează mai mult de-acasă. Eu fac parte dintre cei care vor veni zilnic la serviciu, dar vor munci în două ture, nu într-una, ca până acum. Cea de dimineață și cea de după-amiază, prin rotație. Cu pauză de o oră între ele, ca să nu ne intersectăm la serviciu și pentru a permite firmei de curățenie să facă o igienizare suplimentară. Activitatea a fost regândită și organizată în așa fel încât fiecare să rămână strict la locul său de muncă și să nu mai fie nevoit să se deplaseze prin firmă cu treabă. În pauză, nu îți mai poți vizita colegii după bunul plac și nici nu te mai duci să-ți faci cafeaua sau ceaiul la chicineta la care vrei tu. Accesul intern a fost strict restricționat. De asemenea cantina a fost închisă și, în afară de angajați, nimeni nu mai are voie să intre în companie. Să nu fie nevoie să se suspende activitatea unor sectoare sau să se închidă complet firma. Deși toți credem că e doar o chestiune de timp până când se va ajunge și la asta.”

Gabriel Găitan, absolvent de Princeton (SUA), actualmente masterand la Cambridge: „E o stare de incertitudine, o parte din studenți pleacă”

Gabriel Găitan este un sucevean de 23 de ani, care a studiat fizica la Universitatea Princeton din Statele Unite ale Americii, iar momentan se află la Cambridge unde, pentru un an, lucrează la un proiect despre circuite cuantice.

Tânărul ne-a relatat care este situația în zona unde studiază în prezent și cum vede măsurile luate de autoritățile din România.

 „Sincer mi se pare că în România se gestionează mai cu seriozitate situația, cel puțin legat de carantină și distanțare socială. Asta e bine, pentru că s-ar putea că resursele medicale să fie mai limitate în România.

Eu sunt la Cambridge pentru un program de un an, după care mă întorc în Statele Unite ale Americii pentru doctorat, laCornell University.  

La Colegiul meu de la Cambridge, St. Edmund, li se permite studenților să rămână, dar e o stare de incertitudine, o parte din studenți pleacă.

Cei străini vor să rămână în general, de teamă să nu se închidă granițele și să nu poată să se întoarcă să își dea examenele. Colegiul a comandat mai mult dezinfectant de mâini și se limitează întâlnirile mari.

La biserica românească de aici, preotul ne-a spus că e probabil să nu mai fie slujbe, din cauza riscului de infecție.

Eu sunt bine, încerc să mă concentrez pe proiectul care îl am aici, mai îngrijorat sunt pentru bunicii de acasă, pentru profesorii de liceu mai în vârstă, să fie totul bine.

La Princeton University, unde am terminat facultatea, au o platforma pentru cursuri online și se gândesc să schimbe sistemul de notare pentru acest semestru, calificativul să fie trecut/picat din cauza situației excepționale. Studenții au fost trimiși acasă și au rămas doar o parte din studenții care nu aveau unde să plece sau care aveau dificultăți să plece atât de repede. O parte din studenții români s-au întors în țară și o parte au decis să rămână acolo, pentru că era prea dificil să plece așa rapid.

Sănătate multă celor de acasă și să aibă grijă de ei și mai ales de cei în categoriile care sunt mai vulnerabile. Cred că e important de asemenea, mai ales în zilele acestea, să ne luăm informațiile din surse oficiale și credibile”.

Hanelore Saladin, Paris: “Autoritățile insistă să nu ne pierdem calmul și să încercăm să ne comportăm normal, dar de fapt nimic nu mai e normal”

Hanelore ne-a trimis luni după-amiază un mesaj din Paris. Era cu câteva ore înainte ca președintele Emmanuel Macron să anunțe că Franța este în război: ”Suntem într-un război, nu împotriva unei armate sau a unei națiuni, ci împotriva unui dușman invizibil”

”Până când a apărut prima oară președintele la știri, săptămâna trecută, nimeni nu lua în serios acest virus, parcă Italia și China nu erau pe planeta Pământ. Toată lumea făcea cumpărături, se plimba peste tot, o viață normală.

De când a anunțat președintele că se închid școlile, în ciuda faptului că a menținut alegerile municipale, toată lumea a conștientizat că există un pericol real și în Franța. Deja de vineri dimineață, toate magazinele au început să fie pline, toată lumea a ieșit la cumpărături. Când am ajuns eu pe la prânz la cumpărături, rafturile erau aproape goale. Probabil lumea a început să-și facă provizii pe perioada în care școlile vor fi închise.

Între timp, alegerile au fost duminică, pe 15 martie, s-au desfășurat în condiții foarte normale, un metru distanță, gel dezinfectant peste tot. Din punctul ăsta de vedere au fost orgnizate perfect, dar între timp virusul s-a răspândit foarte mult, numărul cazurilor a început să se dubleze de la zi la zi.

Autoritățile au anunțat ca lumea să nu mai iasă din casă. Astăzi am fost convocată la școală să iau pentru copii materiale de lucru pentru acasă, întrucât toate platformele online sunt deja blocate. Sunt foarte mulți oameni și rețeaua s-a blocat. Probabil astăzi (n.r.-luni, 16 martie) am ieșit ultima oară din casă, am ieșit până la școală, 150 de metri, să iau hârtiile, pentru copii ca să aibă de lucru acasă, și de acum nu știu ce urmează, toată lumea e panicată. Pe stradă nu mai e nimeni, când am ieșit până la școală, m-am întâlnit cu o femeie care, când m-a văzut, a și traversat, de parcă deja eram infectată cu coronavirus. Toate autoritățile insistă să nu ne pierdem calmul și să încercăm să ne comportăm normal, dar de fapt nimic nu mai e normal. Treaba e foarte serioasă, suntem toți îngrijorați.

Redacția Monitorului de Suceava