Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Angela Popescu, fost cadru didactic al Școlii Gimnaziale Nr. 1 Suceava, s-a stins din viaţă duminică, 8 martie, la aproape 86 de ani.
Înmormântarea este programată pentru miercuri, 11 martie, la ora 12.00, la Cimitirul Pacea.
Profesor și om de cultură, preocupată în permanență de formarea și dezvoltarea copiilor, Angela Popescu a educat cu devotament zeci de generaţii de elevi care şi astăzi îşi amintesc de ea.
La Şcoala Gimnazială Nr. 1, Angela Popescu a fost iubită şi admirată pentru luciditatea şi sensibilitatea sa la tot ce ţine de şcoală şi elevi.
Învățătoarea s-a născut la 28 mai 1934, la București. A urmat liceul la Siret, iar în 1953 s-a căsătorit cu Constantin Popescu, profesor de limba română la Universitatea din Suceava.
Prima dată, în 1953, a fost încadrată la Liceul „Ștefan cel Mare”, iar din anii ’60 până în 1990 a fost învățătoare la Școala Nr. 1.
Are doi băieți și doi nepoți, un băiat și o fată.
A avut o activitate rodnică, lansând de-a lungul timpului o serie de cărți, majoritatea destinate vârstei copilăriei: „Copilul şi raza de soare” - carte cu poezii şi povestioare scrise de ea, “Cântecele copilăriei” - culegere de cântece, creații proprii în două volume, materiale auxiliare pentru copiii claselor primare etc.
În iunie 2018, la 84 de ani, Angela Popescu lansa „Amintiri comentate și în album așezate”, carte care reunește o serie de gânduri despre trecut, amintiri de la școală, din sânul familiei, comentarii, aprecieri.
Cartea este structurată pe șapte capitole: Incursiuni printre stufoase amintiri, Familia, Cucova, Siretul, Suceava, Publicații, Amintiri amestecate.
În 2014, într-un interviu acordat cotidianului Monitorul de Suceava, aceasta mărturisea că meseria unui dascăl constă în „dragoste de meserie, dăruire de sine şi cultură generală”, toate acestea desăvârşite de inteligenţă, caracter deosebit şi suflet.
„Mă ataşasem atât de tare de elevi şi de învăţământ, încât am lucrat cu dăruire, nu din obligaţie, nu aşteptam să se termine programul şi să plec acasă. Îmi erau dragi elevii, iar părinţii voiau să-şi aducă copiii la mine în clasă. (... ) Ţelul mi-a fost să dau copiilor nişte deprinderi de muncă care să-i ajute toată viaţa. Veneam cu noi cunoştinţe, cu lucruri inedite învăţate din lecturile mele şi completam textele din manual. Îmi plăcea să văd că am mulţi elevi foarte buni, era una dintre cele mai mari satisfacţii. Aveam serii în care premiam câte jumătate de clasă”, spunea Angela Popescu.
