O americancă de 22 de ani, din Virginia, „la catedra” Universității ”Ștefan cel Mare”

Un lucru specific culturii americane, pe care l-am apreciat tot timpul, este zâmbetul. Americanii îl oferă din abundență, având drept complicitate politețea și prietenia, pe care nu le rezervă doar familiei şi prietenilor, ci parcă le sunt accesorii permanente.

Tot zâmbetul a guvernat și întâlnirea cu Claire Hungar, o americancă de 22 de ani din McLean, statul Virginia, Statele Unite ale Americii, o tânără tonică, sociabilă, deschisă la dialog. Nu contase nici că stabilisem interviul pentru o zi de duminică, nici ora matinală, nici engleza pe care am sluțit-o de zeci de ori în timpul discuției.

Claire a absolvit anul trecut Universitatea din Virginia, aprofundând engleza, sociologia și limbajul mimico-gestual american, iar din toamna lui 2019 este asistent de predare limba engleză - Fulbright, la Universitatea ”Ștefan cel Mare” Suceava (USV).

Pentru un semestru, a colaborat cu profesorul titular în cadrul disciplinei Identități americane în secolul XX, pentru studenții din anul III, de la Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării, iar în ciuda neajunsurilor de aici, atât de evidente pentru noi, a îndrăgit Suceava, împrejurimile, viața la cămin și a legat prietenii pe care le prețuiește mult.

Claire este în România datorită unei Burse Fulbright, stagiul său are o durată de aproape un an de zile, semestrul al II-lea urmând să-l petreacă la Universitatea din Arad.

Fulbright este un program demarat și susținut de Guvernul SUA de peste 70 de ani, care plasează „ambasadori” în mai multe țări ale globului, pentru a forma conexiuni, pentru a promova cultura și limba din SUA.

„Am aplicat pentru această bursă cu un an de zile înainte de a veni la Suceava, a urmat o lungă așteptare, iar în martie 2019 a venit răspunsul afirmativ. Lista de țări din care puteam alege pentru a-mi efectua stagiul era foarte lungă, dar eu știam că vreau să vin în România. Am mai fost aici în anii de liceu, în Timișoara și Arad, împreună cu părinții și sora mea, și acea vizită a avut un impact deosebit asupra mea, așa că România a fost opțiunea perfectă”, mărturisește Claire.

„Chiar din primele zile, oamenii au venit către mine”

Pentru Claire, stagiul de la Universitatea din Suceava este pe final.

Au fost patru luni pline de provocări pe care le-a îmbrățișat cu îndrăzneală, luni pline de imprevizibil, de experiențe noi și surprinzătoare.

„Am ajuns în octombrie la Suceava și chiar din primele zile oamenii au venit către mine, i-am simțit că-și doresc să mă cunoască, să-mi vorbească. Am fost cazată în cămin, iar asta m-a bucurat pentru că am fost permanent în mijlocul studenților, a fost o alegere bună pentru mine”, povestește Claire.

Primele săptămâni de acomodare au trecut mai ușor decât se așteptase, și-a depășit rapid ezitările, a intrat în ritmul orașului.

Cât privește activitatea sa de la Universitatea ”Ștefan cel Mare”, Claire le-a povestit studenților despre cultura și identitatea americană, susținând, totodată,

seminarii de Public Speaking, pasiune pe care a dezvoltat-o din liceu și pe care a valorificat-o în competiții sau dezbateri.

„Faptul că sunt apropiată ca vârstă de studenții mei m-a ajutat să am o interacțiune foarte bună cu ei, am avut o abordare de la egal la egal, lejeră, deschisă. Am avut câteva discuții grozave, iar una dintre componentele cursului se referă la dezbateri, astfel că alegem teme de interes legate de Statele Unite ale Americii – media, reclame, cultură, scandalurile de la prezidențiale, controlul armelor etc. -  și prezentăm subiectul din diverse perspective. Cât despre sesiunile de Public speaking, acestea au fost adresate studenților din întreaga universitate, le-am susținut în zilele de luni și marți, iar în cazul multor studenți am remarcat o îmbunătățire substanțială a abilităților lor, pe parcursul acestui semestru”, a  mărturisit Claire.

O rog să-mi furnizeze câteva trucuri pentru un discurs reușit, tânăra precizând că există un cumul de elemente care contribuie la asta, începând cu expresia facială, mișcarea mâinilor, poziția corpului, limbajul nonverbal, volumul vocii, tonul, conținutul, organizarea ideilor, introducerea, concluziile etc. Și să nu uităm de zâmbet, desigur, un prim semn de siguranță și control.

”Mulți subestimează orașul, împrejurimile sau nu au suficientă încredere în ei”

Claire povestește cu drag de colegii săi, care au surprins-o plăcut și care au fost dornici să o ajute atât în chestiuni minore, ce țin de gospodărire, până la lucruri mai importante.

„Nu e chiar lucru ușor să te muți pentru o perioadă atât de îndelungată, atât de departe, apar diverse frici, nesiguranțe legate de limbă, legate de oameni. Dar odată ce am venit aici, am simțit că am fost binevenită”, spune tânăra.

Amintiri plăcute a adunat și din excursiile din județ, din zona de munte, din vizitele la mănăstiri, în natură sau la herghelia Lucina, din Comuna Moldova-Sulița, unde, spre încântarea sa, a experimentat, pentru prima dată, și o plimbare cu sania.

S-a bucurat de bucate savuroase, de sarmale, papanași sau tochitură. La finele lui noiembrie, când sora sa geamănă a vizitat-o la Suceava, a așteptat-o cu mici și mămăligă.

A vizitat Brașovul, Bucureștiul, iar în perioada următoare, până va merge la Arad, mai vrea să bifeze Iași și Chișinău.

Despre neajunsuri povestește repede, în fugă, tot cu zâmbetul pe buze, bineînțeles. Amintește de birocrația cu care s-a confruntat, de vremea nu tot timpul prietenoasă, despre bariera lingvistică de care s-a lovit de câteva ori.

„Mă simt binecuvântată pentru că am avut parte de această experiență. Cred că multe dintre persoanele pe care le-am întâlnit aici din păcate subestimează orașul, împrejurimile sau nu au suficientă încredere în ei. Pentru mine au fost multe momente frumoase și oameni extraordinari. Profesorul Codruț Șerban m-a ajutat mult, s-a asigurat permanent că totul e în regulă, a fost sprijin real și îi sunt recunoscătoare”, a mai completat Claire.

În februarie, tânăra va pleca la Arad, unde va preda studenților de acolo, iar în iulie se va întoarce în Statele Unite. Vrea să-și continue studiile, fiind deja admisă la Drept, la Universitatea Harvard.