Efectele dăunătoare ale stresului cronic

Corpurile noastre gestionează stresul prin trei organe: hipotalamusul, glanda pituitară şi glandele suprarenale, sau cum mai sunt denumite axa HPA (glanda pituitară şi hipotalamusul sunt ambele localizate în cutia craniană, iar glandele suprarenale sunt situate deasupra rinichilor). Produs în exces de glandele suprarenale, cortizolul - hormonul stresului - creşte efectele dăunătoare ale radicalilor liberi asupra neuronilor când axa HPA este blocată într-o stare de stres cronic. Dacă rămânem într-o stare de stres cronic pentru o perioadă de timp destul de lungă ajungem să fim secătuiţi de energie şi epuizaţi. Aşa se explică motivul pentru care medicii chinezi, promotori ai qigong-ului medical, acordă o importanţă deosebită exerciţiilor de vindecare a rinichilor şi concomitent a glandelor suprarenale.

Cercetătorul Eduardo Dias-Ferreira şi colegii săi de la Universitatea Minho din Braga, Portugalia, au descoperit că stresul modifică comportamentul, inhibă stările de creativitate şi predispun indivizii la a face doar acţiuni repetitive. Neurobiologul Robert Sapolsky, care studiază stresul la Facultatea de Medicină Stanford, a făcut următoarea remarcă cu privire la descoperirea cercetătorilor din Portugalia: „Acesta este un model foarte bun pentru a înţelege de ce ajungem să cădem în rutină, iar apoi ne afundăm din ce în ce mai mult în această rutină…”. Stresul cronic ne poate face să repetăm la nesfârşit aceleaşi comportamente disfuncţionale. Pe măsură ce trăim stări de depresie şi dezvoltăm comportamente repetitive, devenim mai puţin capabili să gândim analitic; hormonii stresului eliberaţi în sânge ne menţin la un nivel scăzut de funcţionare cerebrală. Ni se pare din ce în ce mai dificil să învăţăm din experienţele trecutului, să ne modificăm credinţele care ne determină să recreăm acele experienţe mereu şi să ne eliberăm din rutina comportamentală. Din cauza felului în care a fost modelat creierul nostru prin stres şi traume, suntem incapabili să gândim sau să găsim o cale de ieşire din crizele personale.

Doctorul Sapolsky, în cartea sa „Stresul, creierul afectat de îmbătrânire şi mecanismele morţii neuronale”, descrie într-un mod elocvent şi ştiinţific cum sunt corelate stresul, expunerea la cortizol şi lezarea definitivă a lanţurilor neuronale. Sapolsky subliniază că niveluri ridicate ale cortizolului pot fi întâlnite la cel puţin 50% dintre bolnavii de Alzheimer. Din fericire, în ultimii ani cercetătorii au dovedit că putem opri această cascadă de evenimente chimice distructive. Ei au descoperit că nivelul crescut de factor neurotrofic cerebral sau BDNF, care este un hormon cerebral protector al reţelelor neuronale, este stimulat de activităţi precum postul, rugăciunea, alimentaţia cu un număr redus de calorii, exerciţiile terapeutice fizice şi mentale. Acest hormon când este secretat în cantitate mare conferă un grad înalt de protecţie la nivelul lanţurilor neuronale.

Pentru a asigura protecţia împotriva leziunilor provocate de stresul cronic, oamenii de ştiinţă şi-au pus problema cu privire la ce anume controlează de fapt cantitatea de cortizol produsă de glandele suprarenale. S-a constat că în realitate hipocampul, ce face parte din sistemul limbic şi joacă un rol important în trecerea informaţiei din memoria de scurtă durată în memoria de lungă durată, este cel care controlează producţia de cortizol a glandelor suprarenale.

Toate aceste cercetări, ce scot în evidenţă importanţa postului, rugăciunii, alimentaţiei echilibrate şi exerciţiilor terapeutice în protejarea reţelelor neuronale, au dus la apariţia programului de regenerare a creierului în 5 săptămâni al neurologului David Perlmutter, pe care noi îl promovăm în cadrul cabinetului, grupurilor terapeutice şi taberelor din România şi Grecia. Cu ajutorul acestui program avansat de terapie, al setului de 12 exerciţii promovate de doctorul Stephen T. Chang şi al altor procedee terapeutice, urmărim să oferim pacienţilor din România o abordare terapeutică completă şi eficientă.