Trenuri scăpate de sub control, în cele mai mari accidente de cale ferată petrecute în ultimii zeci de ani în județ

Două accidente de cale ferată petrecute în ultimii zeci de ani în județul Suceava au produs pagube materiale importante și au umbrit în acele momente activitatea ”celei de a doua armate a țării”, CFR-ul. În ambele cazuri, două trenuri de marfă au scăpat de sub control din diferite motive și unul a deraiat, cum s-a petrecut în primul caz, sau a intrat în coliziune cu o locomotivă aflată în serviciul de manevră, accident soldat de această dată cu două victime. Rezultatele anchetelor care au urmat i-au indicat vinovați pe mecanicii celor două locomotive, care au fost nevoiți să suporte pagubele înregistrate. În cazul accidentului cu victime, mecanicul și ajutorul acestuia, acuzați că nu au respectat semnalele la intrarea în gară, au fost condamnați la închisoare.

60 de vagoane al căror sistem de frânare a cedat, scăpate de sub control în zona Mestecăniș

Un prim accident de cale ferată cu consecințe grave a avut loc în județul Suceava în luna decembrie a anului 1968, când un tren marfar, al cărui sistem de frânare a cedat la coborârea de pe Mestecăniș, a fost scăpat spre stația Valea Putnei, pe o pantă de 28/1.000. Impiegatul de mișcare din acea stație a reușit schimbarea macazului spre o linie de evitare, pe care trenul a pătruns în mare viteză. O parte dintre vagoane au deraiat, fiind înregistrate pagube materiale mari.

Trenul marfar avea un regim de tren local şi venea către Suceava cu 60 de vagoane, mecanicul din Botoșani cunoscând bine secția de cale ferată 502. În acea zi de decembrie garnitura pleacă din gara Mestecăniș și încearcă o frânare mai lungă eliminând mult aer prin robinetul mecanicului, lucru care a dus la oprirea trenului. După această încercare trenul a fost defrânat și a plecat mai departe. Inginerul Leopold Flandorfer era angajat în serviciul CFR la acel moment și ne-a relatat: ”Era vorba de un tren de marfă local, la care procentul de frânare era mai mic, undeva la 45%. Trenul a prins apoi viteză, după care mecanicul a încercat din nou să frâneze și a constatat că frânarea nu mai ține. În acel moment prin radio i s-a spus chiar de către șeful Regulatorului Suceava, pe atunci domul Miller, că va fi direcționat spre linia de evitare din Halta Valea Putnei. Linia de evitare fiind foarte scurtă, trenul a izbit un parapet și mai multe vagoane s-au încălecat, după ce au fost aruncate de pe șine. O parte dintre ele erau vagoane cu încălțăminte venite de la Oradea și Cluj, cu destinația Galați.”

Anchetă pentru depistarea cauzei și a vinovaților și primele măsuri luate ”la cald”

În urma verificărilor făcute după producerea accidentului s-a constatat că doar primele două sau trei vagoane de după locomotivă au frânat, în timp ce la celelalte vagoane care urmau saboții care strâng roțile erau reci, fiind înghețați. Sistemele de frânare ale celor câteva vagoane din față nu au putut face față pentru a opri un tren cu o masă de circa 1.100 de tone. Accidentului de la Mestecăniș a fost prezentat și prelucrat atunci în toate regionalele CFR din țară, după acesta apărând și primele măsuri. Inginerul Leopold Flandorfer  povestește în continuare: ”Procesul tehnologic de verificare a frânelor s-a extins la cele 8 roți ale vagonului, mărindu-se durata de staționare în locațiile unde se organizau reviziile de vagoane. Asta după ce în primăvara acelui an se luase decizia diminuării timpilor ostili de revizie la trenurile de marfă. În urma evenimentului, mecanicul de locomotivă, despre care colegii spuneau că nu a avut nici o vină, a plătit taxa de 5.400 de lei și i s-a desfăcut contractul de muncă, pentru că nu condusese bine trenul, dându-se sancțiuni pe diferite trepte de responsabilitate și pentru alți operatori implicați în parcursul trenului de marfă.” Pagubele totale înregistrate au fost în valoare de 192.000 de lei, fiind plătite în semn de solidaritate de către mecanicii de locomotivă din Suceava și Botoșani, care au reușit strângerea sumei de bani.

1 august 1981. Un tren fără control intră cu viteză în Gara Verești, spulberând o locomotivă

Considerat catastrofă de cale ferată, accidentul petrecut în gara Verești în dimineața zilei de 1 august 1981 a fost de departe cel mai grav petrecut pe căile ferate ale județului. În acea dimineață, în jurul orei 07.00, un tren marfar a pătruns cu viteză mare în gară, venind dinspre Botoșani, și a intrat în coliziune cu o locomotivă LDH, care efectua manevră pe linia 5. În urma impactului dezastruos cei doi mecanici ai locomotivei de manevră și-au pierdut viața, iar întreaga gară s-a umplut de vagoane și mărfuri aruncate din acestea. Doar o minune a făcut ca numărul de victime să se oprească la doi morți și doi răniți, cei din urmă fiind mecanicul și ajutorul acestuia din locomotiva despre care se spune că a pătruns pe semnal roșu în gară. Impactul a fost atât de puternic, încât unele vagoane au fost aruncate pe drumul din spatele gării, aflat după linia 7. Toată gara era plină cu mărfuri căzute din vagoane, cu multă încălțăminte aruncată peste tot pe linii.

Cei care conduceau locomotiva care venea de la Botoșani, considerați principalii vinovați

După aproape 40 de ani de la producerea accidentului, puțini mai sunt cei care pot vorbi despre acel grav eveniment. Gabriel Dumitru, fost impiegat în gara Verești, ne-a povestit: ”Impiegatul de mișcare în stația Verești era la acel moment Viorel Oboroceanu. Noi am fost prelucrați în legătură cu accidentul, spunându-ni-se faptul că mecanicii au adormit și au izolat indușii. Ei veneau cu un tren de marfă de la Bucecea, iar gara Verești era plină de vagoane care staționau pe toate liniile. În gară era o locomotivă LDH de manevră, având parcurs de deplasare spre linia 5. Trenul de marfă a depășit semnalul care era pe oprire și a intrat peste locomotiva LDH, care s-a dus peste vagoanele aflate pe linia 5. Impactul a fost atât de puternic încât unele vagoane au fost aruncate pe drumul din spatele gării, aflat după linia 7.  Ion Bonceag, mecanicul care stătea pe scaunul locomotivei de manevră LDH, a murit, după ce și-a frânt gâtul din cauza impactului puternic. Atunci se realiza și electrificarea magistralei 500 în zona Verești, iar grinzile montate pentru susținerea liniei de contact au fost trântite la pământ. În cadrul anchetei care a avut loc a fost audiat și impiegatul de mișcare al stației, dar s-a constatat că acesta era nevinovat.”

Mecanicul locomotivei crede că a fost acuzat pe nedrept și are o altă variantă

Am reușit să stăm de vorbă cu Ilarion Toader, mecanicul Locomotivei diesel 060-DA implicată în coliziune, care ne-a spus: ”Eu am venit cu un tren de la Botoșani, cu o instalație de induși defectă, lucru consemnat în procesul verbal încheiat. În același timp, pe locomotivă mai exista o instalație de vigilență, care controlează starea fizică și psihică a mecanicului, dacă am adormit, dacă mi-e rău. Acea instalație se afla în funcție, fiind sensibilă la primirea impulsurilor date de mecanic. Când eu m-am apropiat de semnalul de intrare în stația Verești am auzit în stație o gălăgie mare și în momentul în care am intrat în stație am avut indicatorul prevestitor <liber>, iar pe semnalul de intrare dispăruse tensiunea, nemaiavând indicații luminoase. Făcând atunci frânare rapidă pentru a reduce viteza de la cei 80 de km/h cu care circulam, s-a rupt cupla dintre locomotivă și primul vagon, iar trenul meu s-a comportat ca un resort și s-a rupt în mai multe bucăți. În acel moment, în loc să trec pe linia 4 liberă, am intrat pe linia 5, pe care staționa o locomotivă hidraulică, cu echipa pe ea. Cine vrea să recunoască adevărul, trebuie să spună că cei doi mecanici au murit mai mult asfixiați cu concentratele din cabină, după ce furaseră sacii dintr-un vagon de pe o linie alăturată. Dacă semnalul de intrare era pe <Oprire> nu se întâmpla nimic, dar așa au găsit motivul că a adormit mecanicul. Eu am fost prins sub tamburul controlerului din cabina locomotivei și m-am trezit din comă la spital. Ajutorul meu de mecanic nu a pățit nimic, pentru că a reușit să fugă în sala motoarelor. Eu nu accept varianta că am adormit, ci varianta adevărată care spune că singurul pivot principal a fost impiegatul de mișcare".

Mecanicul a primit o condamnare cu închisoare de 5 ani și 5 luni, având de plată 171.000 de lei la stat, iar ajutorul său a fost și el condamnat și a plătit circa 100.000 lei despăgubiri. În urma accidentului 17 vagoane de marfă au fost distruse și casate, împreună cu locomotiva hidraulică. Cei doi mecanici de pe locomotiva de manevră și-au pierdut viața în accident, iar pagubele materiale au fost mari, șinele de cale ferată încovoindu-se, iar stâlpii și grinzile instalației de electrificare prăbușindu-se cu totul la pământ. Jumătate din stația CFR Verești, începând cu intrarea dinspre Bucecea, a fost complet paralizată, toate liniile fiind afectate.