Conform qigong-ului medical și psihologiei energetice, perioadei de toamnă îi corespund plămânii și intestinul gros. Toamna, aceștia sunt receptivi, sensibili și se pot îmbolnăvi cu ușurință. Deci, în această perioadă este ideal să practicăm tehnici și exerciții care energizează și echilibrează funcționarea acestor organe.
Studii științifice recente au relevat existența unei relații între respirația superficială și atacurile de cord. După cum arată cercetătoarea Donna Farhi, pacienții care au suferit un atac de cord au fost învățați cum să introducă respirația completă în viața lor de zi cu zi. „Realizând acest lucru”, spune Farhi, „ei și-au redus simțitor riscurile de a avea un al doilea atac de cord. Un alt studiu a arătat că toți cei 153 de pacienți care erau internați cu probleme coronariene respirau superficial”. Învățând să respirăm profund putem să ne ajutăm funcționarea optimă a inimii.
Cercetătorii de la Universitatea din Pavia, Italia, au stabilit o rată optimă a respirației: 6 respirații pe minut. Pacienții care au învățat să-și încetinească respirația au ajuns în final să aibă un nivel mai ridicat al oxigenului în sânge, analizele fiind mult mai bune. Conform raportului, nivelul scăzut al oxigenului în sânge, tipic celor suferind de inimă, „poate afecta mușchii scheletici și metabolismul și poate conduce la atrofie musculară”. Autorii studiului au concluzionat că aceste rezultate sunt în concordanță cu alte studii „ce prezintă efectele benefice ale antrenamentului mușchilor care susțin procesul respirator”.
De asemenea, se consideră că respirația accelerată ne poate accentua problemele sau conflictele psihologice, iar hiperventilația cronică este legată de temerile și anxietățile noastre. Secretul încetinirii respirației noastre nu este încercarea de a o încetini în mod voit, ci de a învăța cum să respirăm profund, folosind în acest proces și mușchiul diafragmă, abdomenul și cutia toracică.
Vă prezentăm în continuare tehnica respirației complete ce este predată de noi în tabăra anuală de qigong medical și psihologie energetică din Grecia. Aici, pe plajele sălbatice din insulele Mării Ionice, unde apa atinge un grad de salinitate de 7 ori mai mare decât al Mării Negre, participanții învață o multitudine de tehnici de vindecare, printre care și respirația completă.
Sunt 3 etape ale respirației complete:
A. Respirația abdominală. Ne așezăm pe un scaun cu spatele drept și evacuăm complet aerul din plămâni, apoi inspirăm încet și percepem cum aerul pătrunde în zona de inferioară a plămânilor, aspect evidențiat prin dilatarea abdomenului inferior. La început, pentru o execuție corectă, plasăm una dintre palme pe zona ombilicală. Astfel, în timpul efectuării exercițiului, vom percepe mai ușor dilatarea abdomenului și deplasarea palmei.
B. Respirația costală. După dilatarea abdomenului inferior, aerul pătrunde în zona de mijloc a plămânilor evidențiată prin dilatarea cutiei toracice în urma inspirației. Pentru o execuție corectă, plasăm și cealaltă palmă pe zona inimii. Astfel, în timpul efectuării exercițiului, mai întâi vom percepe mai ușor dilatarea abdomenului și deplasarea palmei corespunzătoare, pentru ca mai apoi să percepem dilatarea toracelui și deplasarea palmei poziționate pe zona inimii.
C. Respirația claviculară. După dilatarea cutiei toracice, aerul pătrunde în zona superioară a plămânilor, aspect corelat cu ridicarea ușoară a umerilor.
Astfel, în timpul efectuării exercițiului, vom percepe mai ușor dilatarea abdomenului, mai întâi, și deplasarea palmei corespunzătoare, apoi dilatarea toracelui și deplasarea palmei poziționate pe zona inimii și la final ridicarea ușoară a umerilor. Expirăm gradat aerul din plămâni. Repetați de 5-7 ori.
Efecte benefice: puternic efect antistres și antidepresiv, echilibrare energetică profundă, revitalizarea și armonizarea tuturor organelor vitale și a sistemului nervos.