Amintiri din Comunism

Şi, până la urmă, toate actualele şi fostele imperialisme urăsc şi demască un ultim imperiu, primul pe axa răului a defunctului preşedinte Reagan: Federaţia Rusă. De ce? Simplu, pentru că are tot atâtea arme şi rachete ca SUA şi aliaţii ei şi nu se lasă bombardată ca micuţa Serbie, pe care Clinton nu o găsea pe hartă în timpul scandalului sexual cu agenta Monica Lewinsky. Agentă rusă? Nu. Tony Blair, prim-ministru britanic, iubitor de pace, l-a rugat două săptămâni pe Clinton să bombardeze Serbia. Bombardaţi-o voi!, i-ar fi spus preşedintele american. Noi nu putem, i-a răspuns şmechereşte Blair, la comanda supremă a NATO e un general american. Puneţi avioanele voastre sub comanda unui general european? Ferească Dumnezeu!, a răspuns Clinton, ar fi mai grav cu Congresul decât povestea asta cu fata pe care am angajat-o ca un tâmpit şi s-a luat pur şi simplu după mine când eram singur în birou, mă rog, în alt birou, nu în cel oval. Dar ce-a făcut Serbia, până la urmă? Îi masacrează pe albanezii din provincia Kosovo, săracii, sunt musulmani. Tot musulmani şi ei, nu destul avem de lucru cu Gaddafi şi alţii? Şi, până la urmă, China a luat avionul invizibil doborât în Serbia şi l-a copiat sută la sută, iar azi îl plimbă pe lângă insulele disputate cu japonezii din Marea Chinei de Sud.

România capitalistă de azi, condusă tot de cominternişti prin fiii şi nepoţii lor, se pregăteşte din nou să se lupte cu Armata Roşie. Visul lui Ceauşescu continuă. Brava armată română e o mică adunătură de Moşi Teacă, cu două fregate ruginite, vândute de Tony Blair pe bani mulţi, cu amiralul lor Moş Teacă, cu câteva avioane aranjate de israelieni cu sisteme noi de ochire, MIG-uri 21, spaima Occidentului prin 1960, care acum cad ca frunzele toamna, şi alte vechituri bune la deszăpeziri. Singura armă bună este Kalaşnikovul. Americanii şmecheri şi-au recreat inamicul etern, Rusia, şi le cer europenilor să cumpere armamentul lor de antepenultimă generaţie, care stă în depozitele marilor uzine de armament. Ce fac în estimp vechii duşmani ai umanităţii din anii 1950? Sug în continuare, cu lăcomie, sângele popoarelor. Bătrânul Churchill trasa în 1946 Cortina de Fier, pusă de el pe hârtie în 1943 în faţa mareşalului Iosif Stalin, care a spus atunci că a reţinut tot şi poate fi arsă.

Şi, acum, neoimperialismul american, după bombardarea sârbilor oriunde se aflau şi crearea unui stat artificial, Kosovo, pe locul vechii Câmpii a Mierlei, unde a luptat şi Mircea cel Bătrân, a început să iubească Ucraina. Românii politici au uitat subit de unirea Bucovinei de nord cu România, de Insula Şerpilor şi de ţinutul Herţei, pe care le-au plâns timp de 25 de ani, criticându-l pe Emil, preşedintele, pentru tratatul lui cu Ucraina, cea urâtă atunci şi iubită acum. Noi tot ţigani fascişti am rămas în mintea urmaşilor lui Bandera şi ai tătucului Mahno. Paradoxurile istoriei!

Preşedintele Ceauşescu nu a fost împuşcat degeaba… A murit liniştit, cântând Internaţionala… sculaţi voi, oropsiţi ai vieţii, voi, osândiţi la foame, sus, să crească-n inimi fericirea, să-nceapă al vieţii vechi apus...

Noua Cântare a României a cuprins toate cotloanele ţării. Oraşe şi sate în mizerie, primari hoţi şi corupţi, activişti culturali foşti utecişti şi şcoliţi la academia semidoctă „Ştefan Gheorghiu” (mai bine zis semianalfabetă) organizează spectacole ţigăneşti, chiciuri (transcriere fonetică), zile ale localităţilor, cheltuind sume imense din banii publici. Fel de fel de afoni analfabeţi cântă folclorul fals, zi de zi, oră de oră, pe unde se poate, plătiţi cu bani grei. Nu mai există niciun cântăreţ tânăr de muzică populară, fiindcă folclorul a murit din 1962.

O babă ţărancă a fost prinsă cu o cantitate oarecare de sămânţă de cânepă, declarată substanţă halucinogenă interzisă de nişte specialişti tâmpiţi din Europa (fiindcă şi Europa e plină de tâmpiţi, nu doar România). Cânepa a fost timp de milenii, aş zice, baza existenţei ţăranului român, îmbrăcându-l şi dându-i şi de mâncare. Am mâncat zeci de kilograme de seminţe de cânepă, plus superba jufă din copturi, am mirosit ore în şir mirosul fantastic al cânepii coapte, am mâncat seminţe de mac în cantităţi industriale şi nu am fost drogat, nu m-a luat dracul, vorba vecinului Ion Sava Împăratul.

Ţigănia a invadat România. Manelele ţigăneşti sunt prezente peste tot, televiziunile particulare sunt pline de fiii şi fiicele maneliştilor, de parcă ar fi prinţii Angliei. Ei vor fi peste 50 de ani prinţii şi stăpânii acestei ţări, deja ţigănite atunci. Ne va trebui doar un nou Gange. Îl vor găsi ei. Până una-alta, pe lângă palate, ţiganii au şi gropile de gunoi din toată Europa. Există o atracţie deosebită între aşa-zişii români şi ţigani. Nimeni nu ştie ai cui urmaşi suntem, cu excepţia istoricilor vechi şi noi, cu minciunile lor daco-romane. Dar nici nu mai contează. Trebuie să recunoaştem că suntem ţigani, cum spun toţi europenii, romii fiind urmaşii demni ai vechilor indieni de la râul sfânt Gange. Cântarea României este opera lor şi câştigă bani mulţi de la bugetul statului, înmânaţi de diverşi primari. E un fel de boală, ca ebola, această frenezie a primarilor de a face aşa-zise manifestări culturale, în loc de drumuri, podeţe, apă potabilă etc., la sate şi oraşe. Simbolul turistic emblematic al capitalei noastre dragi din inima Bărăganului este cartierul Ferentari, cu blocurile lui şi cu ceea ce este în jurul lor. Acolo trebuie organizate restaurante, locuri de reflecţie pentru turiştii străini, care se vor întoarce la aeroport goi, cum i-au născut mamele lor, vorba regretatului Marquez.