Actorul Vladimir Găitan, la Suceava: „Mi-e dor de perioada în care filmele noastre erau văzute cu săli arhipline”

La 15 ani distanţă de la ultima sa vizită la Colegiul Naţional ”Petru Rareş”, actorul sucevean Vladimir Găitan a fost prezent ieri în mijlocul elevilor liceului, prilej cu care le-a vorbit acestora despre perioada adolescenţei, despre locurile din oraşul natal care i-au rămas aproape de suflet, despre iubiri, colegi, experienţe din culise, despre teatru şi film.

A fost o întâlnire marcată de zâmbete sincere, de nostalgii şi mărturisiri emoţionante, de prietenie şi admiraţie.

Fost absolvent al colegiului, ultima vizită a actorului, din 2004, a coincis cu aniversarea a 100 de ani de la înfiinţarea instituţiei, când alături de alţi iluştri absolvenţi - Alex Ştefănescu, critic şi istoric literar, artistul Mihai Pânzaru PIM etc. – a celebrat centenarul colegiului, după cum a declarat prof. Daniela Dungeanu, directoarea liceului.

Cunoscutul actor de teatru şi film a arătat că vizita sa de câteva zile acasă este „o imensă emoţie, pentru că locurile astea au o încărcătură absolut specială. Îmi aduc aminte de trecerea mea prin acest liceu prestigios şi pot să spun că amintirile mele de şcoală sunt superbe, am avut parte de profesori remarcabili şi a fost o atmosferă specială. (...) Era un moment extraordinar în care viaţa noastră începea să se îndrepte, şi eu, şi Alex Ştefănescu eram îndrăgostiţi de toate colegele noastre şi din vorbe ni le disputam şi împărţeam, dar bineînţeles că ele nu se uitau la noi, eram nişte puşti imberbi”.

Mărturiile şi-au urmat cursul, artistul amintind şi de întâmplări teribiliste, care la acea vreme au avut consecinţe neplăcute, însă peste care acum priveşte cu unor: exmatricularea „pe motive disciplinare” din cauza unei lucrări la istorie, transferul la un liceu de lângă graniţă şi mai apoi reînscrierea la colegiul sucevean. A povestit şi despre iubita sa de atunci, din Lisaura, cu care traversa cimitirul pentru a o conduce acasă şi de unde mai apoi culegea bujori pentru a-i dărui profesoarelor, amintirile sale dovedind că, indiferent de generaţie, adolescenţa este vârsta de aur pe care toţi, deopotrivă, o purtăm în suflet toată viaţa.

„Viaţa noastră e formată din aceste amintiri extraordinare, de şcoală în primul rând, de poveştile noastre de iubire, de locuri dragi”, a spus artistul.

”Întotdeauna mă uitam cu bucurie în sală, era plină de tineri care veneau să ne vadă”

În debutul întâlnirii, elevi ai clubului Video Art au pregătit un colaj cu secvenţe din filmele în care a jucat actorul de-a lungul carierei sale prodigioase (are peste 50 de filme în palmares).

Referindu-se la activitatea sa profesională, care s-a întins pe parcursul mai multor decenii, Găitan a menţionat: ”Mi-e dor de perioada aia în care munceam şi filmele noastre erau văzute cu săli arhipline. Filmele noastre erau un balsam şi întotdeauna mă uitam cu bucurie în sală, era plină de tineri care veneau să ne vadă”. Întrebat de una dintre eleve de ce a ales teatrul, Vladimir Găitan a povestit că şi-a dorit să studieze Geologia şi cu toate că avea note mari a fost refuzat de două ori consecutiv la admitere.

„Mă vedem cercetător geolog, dar tot timpul picam cu medii foarte mari la Bucureşti şi eram foarte supărat pentru că nu înţelegeam de ce. Într-o seară, o cunoştinţă, actor, mi-a spus că nu voi intra niciodată la Geologie, cu <dosarul> meu nu aveam nici o şansă, tatăl meu făcând puşcărie politică. Şi mi-a recomandat să dau la Teatru. <O să înveţi şi o să ai şi talent, important e să încerci>, mi-a spus. Şi din fericire l-am ascultat şi în următorul an am intrat la Teatru cu media cea mai mare”, şi-a amintit artistul.

Nu a regretat niciodată asta, ba dimpotrivă, timpul confirmându-i că a făcut o alegere bună, alegere care ani mai târziu l-a adus pe scenă alături de fiica sa în piesa de teatru ”Soare pentru doi”.

În finalul discuţiei, Găitan a vorbit despre rolul Tudor Gheorghiu, din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, „un rol foarte greu care mi-a făcut o reală bucurie, în primul rând pentru că jucam cu nişte mari actori, printre care şi Dinică, care m-a şi onorat cu prietenia lui. Filmul povesteşte despre o epocă în care mi-ar fi plăcut să trăiesc, cea interbelică, (...) când România era pe un drum ascendent”.

Actorul a recunoscut că, în ultimii doi ani, problemele de sănătate l-au ţinut departe de lumea teatrului şi a filmului, însă vrea să revină în activitate.

Vladimir Găitan a venit la Suceava la invitaţia preotului Liviu Mihăilă din Fălticeni.