Amintiri din Comunism

Tot prin anii ’50, torţionarii de azi, cei doi de la TV, au primit probabil, ca tineri locotenenţi, locuinţe de la ministrul Teohari Georgescu, cel de dinaintea lui Al. Drăghici. Erau tineri şi frumoşi şi au condus cu mândrie revoluţionară comunistă lagărele care adăposteau duşmanii poporului, tocmai pentru a-i feri de pedeapsa acestuia. Şi vin acum nişte derbedei cu microfoane, hristoşii mamii voastre!, şi-i întreabă ce-au făcut. Dar dacă ar fi fost paznici la Majdanek? Acum erau trecuţi în lumea sfinţilor demult, de foarte mult timp. Noi, creştini de toate felurile, întoarcem obrazul pentru a primi şi al doilea pumn, eventual cel mortal. Aşa a spus, după evanghelişti, însuşi Iisus Hristos. Mai bine am aplica cealaltă prescripţie din Biblie: ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Dacă nu, să lăsăm Vechiul Testament celor în drept. Cu Noul Testament şi cu Mioriţa, vorba lui Petre Ţuţea, ne scuipă şi ne fac toţi ţigani. Ură de rasă mai crasă cum nu se poate din partea Europei Occidentale şi a poporului lui Hitler. Ce dacă suntem ţigani români sau români ţigani, suntem inferiori rasial? Suntem degeneraţi? Doamne fereşte! Romii, indieni veritabili, stau liniştiţi. India a trimis acum o rachetă spre Marte. Cei care se închină râului sfânt Gange îşi văd de treaba lor. Cei mai mulţi savanţi din SUA sunt indieni, un popor cu o civilizaţie de 8000 de ani. Aşa se explică de ce romii noştri ne sunt superiori la IQ şi alte calităţi intelectuale şi de altă natură. Cine poate ghici viitorul? Mama a mers la o ţigancă cu ghioc să-i ghicească nu ştiu ce. Bunica nu credea în superstiţii, de altfel nici nu am prea văzut-o rugându-se în genunchi cu faţa la icoana Maicii Domnului de deasupra uşii, aflată la răsărit, precum catapeteasma bisericilor, cuvânt drag mareşalului Antonescu sau lui Ică Antonescu. Catapeteasma neamului la răscruce de veacuri l-a adus pe salvatorul României, Ion Antonescu, la Jilava cu pălăria în mână. Ceauşescu nu a putut beneficia de o aşa de frumoasă metaforă.

Tovarăşii Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Emil Bodnaraş, Chivu Stoica, Iosif Chişinevschi, Teohari Georgescu, Dumitru Coliu, Al. Moghioroş şi, apoi, Ion Gheorghe Maurer şi Alexandru Drăghici erau şi ei români ţigani, sau ţigani fascişti, cum ne face marele popor rus, după ce am trecut ca tâmpiţii Nistrul în război? Atunci trebuia arestat Antonescu. N-ar fi murit tata în faţa Odessei, în satul german Gudendorf. Am citit cu ochii mei de copil actele originale trimise de pe front, cu o decoraţie. Ce făceau, în acel timp, tovarăşii viitori conducători comunişti? Erau în vacanţă la Tg. Jiu. Aşa i-a tratat Antonescu şi a fost împuşcat, pe bună dreptate. Criminal de război. Nu ştia el că, de sute de ani, urmaşii traco-geţilor au pierdut toate războaiele? Ultimul l-a pierdut Ionel I. C. Brătianu, şi e considerat cel mai mare politician român din istorie, el, bulgăroi cu ceafa groasă, vorba lui Eminescu, şi nu Al. I. Cuza, româno-grec, dar nu fanariot. Ca şi Iorga, de altfel. Caragiale, deşi aromân sau megleno-român sau machedon, îşi căuta originea în Grecia. E adevărat că grecii, din cauza turcilor, au asimilat forţat toate naţionalităţile.

Dar eu revin tot la vechiul birou politic, primul se pare, pe care l-am văzut pe peretele din dreapta al clasei a doua. Un personaj de altă naţionalitate, pe lângă vreo alţi şase (Pauker, Luca, Teohari, Chişinevschi, Coliu, Moghioroş, cel pe care îl cinstesc bucureştenii şi azi prin piaţa şi strada ce-i poartă numele), era şi Maurer. Rămâneau doi români, Dej şi Stoica, apoi şi Ceauşescu, până după 1965. Ceauşescu, cu ascendenţa lui turco-tătară, putea fi trecut la alte naţionalităţi. De fapt, şi oltenii pot fi trecuţi la alte naţionalităţi, românii autentici, după Tudor Arghezi. Sigur, cu indienii lor.

M-am tot întrebat din 1952 până azi ce a putut să facă grupul deviaţioniştilor de dreapta, în frunte cu tovarăşa Ana Pauker, cu Iosif Chişinevschi, Teohari Georgescu şi chiar Moghioroş, dar şi, evident, cu Vasile Luca, care a ajuns direct în puşcărie, ei fiind nomenclaturişti crescuţi şi educaţi de Jdanov. Unde ducea dreapta lor? La Suceava nu a fost niciun deviaţionist de dreapta, deşi cominterniştii erau şefi peste tot. Din 1945, până cel puţin în 1964, securitatea cominternistă s-a luptat, pe lângă duşmanii (capitalişti şi moşieri) ai poporului, cu rămăşiţele legionarilor. Oricine putea fi legionar, dacă decretau securiştii. Crimele individuale şi colective de atunci au fost trecute în contul revoluţiei, iar torţionarii care înjură şi azi, unii, iar alţii fac pe sfinţii, au, pentru vindecarea rănilor şi traumelor morale prilejuite de anii de slujbă la temniţă, câte 60-100 de milioane de lei vechi pensie. În fond, şi ei au stat zi de zi în temniţă cu iubiţii lor deţinuţi. Nu era uşor să baţi zilnic şi să înjuri de toţi sfinţii creştini, numai sfinţii, nu şi Creatorul, un bun universal. Şi totuşi, ei şi-ar fi fi făcut datoria şi la Majdanek, dacă le-o cerea partidul lui Lenin şi Stalin.