Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Pentru educaţia turiştilor şi pentru o mai bună înţelegere a diferenţelor privind limitele zonării interne a celor 22 de parcuri naţionale şi naturale aflate în administrarea sa, Regia Naţională a Pădurilor - Romsilva a iniţiat materializarea lor în teren prin marcarea acestora cu semne specifice.
Semnele distinctive pentru zonarea internă a parcurilor naţionale şi naturale, precum şi pentru rezervaţiile naturale şi monumentele naturiiau fost stabilite de către Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române şi agreate de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, acestea având dimensiunile standard stabilite prin HG nr. 230/2003 pentru limitele parcurilor naţionale şi naturale, astfel:
- Zona cu protecţie strictă (ZPS)- un pătrat galben, înconjurat de o bandă roşie;
- Zona de protecţie integrală (ZPI) -un pătrat albastru, înconjurat de o bandă albă;
- Rezervaţie naturală/monument al naturii -un pătrat galben, înconjurat de o bandă albă.
Limitele parcurilor naţionale şi ale parcurilor naturalesunt marcate în teren, în conformitate cu HG nr. 230/2003, prin aplicarea unui semn distinctiv, stabilit de către Comisia Monumentelor Naturii din cadrul Academiei Române, respectiv un pătrat roşu cu laturile între 10 şi 15 centimetri, înconjurat de o bandă albă având laturile între 2 şi 4 centimetri. Acest semn este aplicat de către administraţiile parcurilor naţionale şi naturale la distanţe între 50 şi 200 de metri.
Marcajele specifice ariilor naturale protejate sunt diferite de marcajele specifice traseelor turistice.
Zonarea internă a parcurilor naţionale şi naturale, realizată în baza art. 22 din OUG 57/2007, republicată, se face astfel:
Zona cu protecţie strictă (ZPS)are statut de ,,rezervaţie ştiinţifică” şi in interiorul acesteia sunt permise doar desfăşurarea activităţilor de cercetare, educaţie ecologică şi ecoturism.
Zona de protecţie integrală (ZPI) cuprinde cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul parcului, iar aici sunt permise activităţi ştiinţifice şi educative, ecoturism, utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit/păşunat, localizarea şi stingerea operativă a incendiilor, reconstrucţia ecologică a ecosistemelor naturale, reabilitarea unor ecosisteme necorespunzătoare/degradate, înlăturare a efectelor unor calamităţi, prevenirea înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri şi acţiunile de monitorizare a acestora; combaterea înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri.
Zonele-tampon sau zonele de conservare durabilă în cazul parcurilor naţionale permit, pe lângă activităţile permise în ZPS şi ZPI, menţionate mai sus, desfăşurarea activităţilortradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile, lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor, lucrări de conservare în vederea promovării regenerării naturale şi fără extragerea lemnului mort, activităţi tradiţionale de utilizare a resurselor regenerabile.
Zonele-tampon sau zonele de management durabil în cazul parcurilor naturale permit, pe lângă activităţile permise în ZPS şi ZPI, menţionate mai sus,activităţi tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor, lucrări de îngrijire şi conducerea arboratelor, lucrări de conservare, aplicarea tratamentelor silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboratelor, activităţi de vânătoare cu avizarea cotelor de recoltă, activităţi de pescuit sportiv.
Zone de dezvoltare durabilă a activităţilor umane (ZDD)- permit desfăşurarea activităţilor de investiţii/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative asupra biodiversităţii. În plus, cu respectarea prevederilor din planurile de management, mai sunt permise activităţi de vânătoare (parcuri naturale), cultivarea terenurilor agricole, activităţi de creştere a animalelor, pescuit sportiv, pescuit industrial şi piscicol, exploatarea resurselor minerale neregenerabile dacă reprezintă activitate tradiţională şi este prevăzut în planul de management al parcului, tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a arboretelor, activităţi specifice modului de producţie ecologic de cultivare a terenului agricol şi creşterea animalelor, alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale, activităţi de construcţii/investiţii – conform planurilor de urbanism legal aprobate.
Romsilva administrează, pe bază de contracte încheiate cu autoritatea publică responsabilă, 22 de parcuri naţionale şi naturale care au o suprafaţă cumulată de peste 850.000 de hectare, din care 68% reprezintă fond forestier.
Din acest total, 245.000 de hectare reprezintă zone cu protecţie strictă şi integrală, unde activităţile umane sunt restricţionate conform legislaţiei specifice.
