O seară (aproape) perfectă

Ultima zi a ediţiei 2019 a Festivalului Bucovina Rock Castle avea să decurgă fără emoţii, toţi cei de pe afiş fiind prezenţi la datorie. Dacă ar fi ceva de cârcotit, atunci aş spune că publicul s-ar fi cuvenit să fie mai numeros, mai ales că programul a inclus două grupuri cu adevărat excelente, Bloodrush (bulgari... londonezi!) şi Vola din Copenhaga, un grup alcătuit din danezi plus un suedez: Adam Janzi, ceva mai întunecat la ten chiar şi decât mine! De altfel, când i-am întrebat care din ei e suedezul, nu mi-am putut reprima remarca: "Da, e clar, eşti la fel de suedez că Ibrahimovici!", chestie care ne-a împrietenit instantaneu, astfel încât la final, când unul din beţele aruncate în public a ajuns la o elevă de-a mea (care era tare bucuroasă, dar parcă ar fi fost chiar fericită dacă ar fi primit şi un autograf), l-am “certat”, zicându-i că noi, în România, nu obişnuim să aruncăm cu lemne după domnişoare, astfel încât ar putea fi iertat numai dacă vine să-i dea un autograf pentru împăcare. În altă ordine de idei, le-am arătat fisa de prezentare, întrebându-i, ca pe oricare alţii, ce-i bine şi ce nu. Mi-au spus că de data asta nu sunt patru, ca de obicei, ci vor cânta în formula de trio. "De ce?". "Păi", mi-a zis leader-ul grupului, Asger Mygind, "Martin Werner îşi programase nunta pentru astăzi înainte ca noi să semnăm contractul pentru BRC!". "Am înţeles, are tendinţe suicidale!", chestie care le-a plăcut şi au zis că or să i-o comunice şi mirelui.

Până să ajungem însă la Vola, ne-a fost dat să-i vedem/ascultăm pe Contraband X din Piatra Neamţ, de la care am aflat că au în pregătire un album intitulat interesant, "False Healer". Au urmat sucevenii Nightmarion, avându-i în componenţa pe doi dintre cei mai vechi voluntari ai BRC: Alex Tipa şi Cosmin Manolache. Alături de ei, Adrian Jureschi, Alex Florea şi Mihnea au creat un sound interesant, în progres evident faţă de anul precedent, când cântaseră pe scena mică.

Momentul care m-a făcut să includ în titlul de mai sus cuvântul (aproape) este de fapt cel în care nu m-am simţit tocmai confortabil. Motivul? Prestaţia grupului Rock 'n' Ghena din Mangalia, care parcă a ţinut să-şi justifice numele, vocalistul Rocco spunând nişte porcării care nu-şi au locul nicăieri în public, indiferent de context. Asta, dacă suntem artişti, nu boschetari.

Final de vis

Ultima bucată a festivalului a adus pe scenă două dintre grupurile care cu siguranţă vor rămâne în memoria publicului pentru multă vreme. Primul se numeşte Bloodrush şi e originar din Bulgaria, unde în 2016 a obţinut premiul "Best Young Bulgarian Band". Faptul că de ceva vreme copilaşii locuiesc în Londra şi-a pus clar amprenta pe stil şi pe sound. Avea dreptate totală Ion Drăguşanul care aprecia că vor fi marea surpriză a acestei ediţii, cam cum a fost cealaltă descoperire a lui, cu ani în urmă, Jinjer din Ucraina, ajunşi acum celebri. De altfel, înainte de a-i prezenta, le-am spus şi lor ce aşteptăm de la ei. Au rămas chiar surprinşi, cu atât mai mult cu cât au spus că sunt mari admiratori ai lui Jinjer, iar la urmă mi-au zis: "Hai, că nici n-ai pus mare presiune pe noi!". Au pus însă ei presiune pe instrumente, chitaristul şi vocalistul Kosta Kolarov fiind încântător. Vom mai auzi sigur de el, mai ales dacă englezii nu-l vor goni la Brexit!

Ei, şi uite-aşa am ajuns la Vola, grupul danezo-suedez, cvartetul devenit trio la Suceava! Chitaristul Asger Mygind, care părea o reîncarnare a lui Johnny Winter (de altfel, chiar aşa l-am şi prezentat), s-a dovedit nu doar un virtuoz al instrumentului, dar şi un vocalist şi un showman formidabil. Peste toate, de un bun-simţ aproape neverosimil în relaţia cu publicul, ceea ce i-a transformat automat pe cei 3 Vola în vedetele supreme ale întregului festival. De altfel, chiar muzicienii prezenţi au căzut de acord că el a fost cea mai grozavă apariţie de la BRC 2019. Iar dacă asta au zis-o şi Andi Drăguşanul, şi Mihnea Blidaru, atunci aşa e.

Închiderea festivalului a făcut-o Altar, grup prezent, dacă ţin bine minte, doar pentru a doua oară aici, dar după cum au fost primiţi, probabil că vor mai fi invitaţi. Show-ul Altar este unul deosebit, rafinat şi întotdeauna gustat de publicul sucevean care îi iubeşte enorm pe cel puţin doi dintre ei, vocalistul Andy Ghost şi basistul Teo Peter.

Aşa a fost Bucovina Rock Castle, ediţia a IX-a, desfăşurată între 23 şi 25 august, de fapt 26! Asta, deoarece Altar a cântat după miezul nopţii. Nu-i nimic, e ca la legendarul Woodstock 1969, "Three Days of Peace & Music", unde Jimi Hendrix a cântat... în cea de-a patra, la ora 9 dimineaţa! În plus, BRC a avut loc şi anul ăsta, iar Woodstock 50 a eşuat, fiindcă sponsori ţepari sunt peste tot în lume. Ne revedem anul viitor, la ediţia aniversară.