Asaltul "tulburaţilor" continuă

Aşa cum se tot întâmplă de vreo doi-trei ani încoace, şi în 2019 a continuat asaltul celor trei sau patru domni care se declarau încă de la începutul deraierii lor "tulburaţi" de ceea ce se întâmplă în sfântul şanţ de apărare al sfintei cetăţi a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Cei care sunteţi, sau nu, la curent cu tărăşenia, poate n-aţi aflat că până şi în ziua deschiderii celei de-a IX-a ediţii a Festivalului, adică vineri, 23 august, la o instanţă de judecată suceveană a avut loc o nouă înfăţişare dintr-un proaspăt proces pe care tulburaţii l-au intentat lumii în general, prin care solicită interzicerea nu doar a Festivalului Rock, ci şi a celui Medieval, ba chiar şi a celui moto, Bucovina Motor Fest! Ar mai fi, zic eu, de închis stadionul, mall-urile şi cinematografele, că şi prin aceste locuri mişună satanele! 

Festivalul din acest an a avut câteva momente grele, începând cu retragerea pe diverse motive a unora dintre grupurile cu care se ajunsese iniţial la înţelegeri, afişul evenimentului suferind modificări mai multe şi mai dese decât în toate celelalte ediţii la un loc. Ultima şi cea mai dramatică a avut loc chiar în ziua deschiderii.

În loc de Skindred cântă... spectatorii cu brăţări!

Exact când se pornea Festivalul, cu mulţumirea finalizării pe deplin reuşite a acestuia de către cei care muncesc câte un an pentru cele 3 zile de bucurie pe care ni le aduc (adică Ion şi Andi Drăguşanul, Emil Ursu şi Mihnea Blidaru) o veste a sosit ca trăsnetul: galezii Skindred nu mai pot veni din cauza îmbolnăvirii grave (ceva asemănător cu Salmonella) a unui membru al grupului, internat deja! Ce-i de făcut? De unde iei azi un grup care să cânte mâine!? Simplu: din public! Aici începe o poveste absolut fabuloasă. Aşadar, Ion Drăguşanul, părintele Festivalului, era foarte supărat că un grup mult iubit, şi care cântase aici acum doi ani, Implant Pentru Refuz, se afla în vacanţă, aţi ghicit!, la Suceava. Supărarea lui Ion era produsă de faptul că membrii grupului îşi cumpăraseră abonamente, ca tot omul, şi se aflau atunci chiar în incintă, ca simpli spectatori, cu soţii, cu copii, ba şi cu brăţări albastre la mână. "De ce nu aţi cerut invitaţii? Cine să le merite mai mult ca voi?", i-a întrebat Ion, răspunsul fiind stupefiant: "N-am vrut să vă deranjăm, că ştim câte aveţi pe cap cu organizarea!". Dacă am fi la fotbal, trofeul fair play ar fi al lor. Au acceptat absolut fericiţi oferta de a urca pe scenă seara următoare, în loc de Skindread. Pasul următor a fost trimiterea unui microbuz la Sibiu, unde aveau instrumentele. Şi aici s-a înregistrat un record: microbuzul a plecat din Suceava la ora 23.00, iar dimineaţa la ora 9.00 era înapoi, cu tot cu scule. Mai mult, asta i-a prilejuit lui Ion Drăguşanul remarca, absolut corectă, că poate a fost mâna Domnului să ajungem să facem o "seară de rock românesc", aşa cum a fost la majoritatea ediţiilor. Deci tot răul spre bine. Iar IPR au fost realmente eroi.

Prima zi: 6 grupuri din 4 ţări

Anul trecut s-a montat o scenă şi în parcare, pe platoul Cetăţii, pentru debutanţi, urmând ca cei mai buni (în principiu un singur grup) să fie invitaţi anul acesta în şanţ, pe scena principală. Nu ştiu cum s-a făcut, dar în loc de unul au fost alese 3, câte unul pentru fiecare seară. De aceea, deschiderea ediţiei 2019 a făcut-o unul dintre acestea, Blackout, din Cluj, oraşul din care vin vreo trei sferturi din grupurile prezente. Au urmat bucureştenii numiţi Am Fost La Munte Şi Mi-a Plăcut, grup cu vreo 5 ani de activitate. Trio-ul Mother's Cake din Austria mi s-a părut mai dur decât în urmă cu doi ani (când mai cântase aici), poate sub influenţa grupurilor cu care a făcut turnee ca supporting band, Anathema şi Wolfmother. Din Norvegia  au venit Leprous, pe care i-am întrebat cu ce prilej şi-au găsit aşa un nume. Răspunsul a fost neaşteptat: "Eram tineri şi proşti!". Acum au mai crescut niţel! Au fost mai blânzi decât mă aşteptam, adică invers decât austriecii. Tesseract, grup (dacă vă vine să credeţi!) din Milton Keynes, Anglia, a impresionat prin calitatea sound-ului, fiind evident o muzică pentru care trebuie să ai ceva antrenament pentru a o aprecia pe deplin. Pe lângă asta, "tesseract" înseamnă în traducere prisma cubică sau tetracub, o bazaconie pentru matematicieni din ăia grei. Despre Lună Amară, care a încheiat prima seară, nici nu are sens să vorbim prea mult, grupul fiind prezent la fiecare ediţie şi având nenumăraţi fani devotaţi, iar Mihnea Blidariu un muzician de excepţie şi un showman tot aşa.

Seara românească

Devenită "seara românească" din cauza (sau datorită!) absenţei grupului Skindread, dar şi pe baza adoptării fără rezerve a Alternosferei (care are în componenţa actuală numai români), cea de a doua seară a BRC a debutat cu Paradox Theory, din Constanţa, şi ei selectaţi pe baza prestaţiei de pe scena mică, din 2018. Copiluţii au progresat, e clar, dar la fel de clar e că mai au de tras. A urmat Toy Machines, Andi Drăguşanul venind realmente cu o surpriză: 6 piese noi din totalul de 8 cântate. Mă rog, printre "noi" era şi una străveche, pe care taică-su îl tooot ruga să o introducă în set list. A făcut-o acum, şi zău că a sunat minunat. Ar mai fi de remarcat şi orchestraţiile mai elaborate, la care, zice tot Drăguşanul tatăl, şi-au adus contribuţia cei mai noi doi membri ai grupului, absolvenţi de Conservator. Grimus din Cluj este grupul al cărui fan eu m-am declarat de la prima lor apariţie aici, acum câţiva ani. Profesionişti fără fisură, cu un vocalist fabulos, Bogdan Mezofi, Grimus fac de fiecare dată un spectacol total. L-au făcut şi acum, parcă şi mai al naibii ca altădată. Tot din Cluj, desigur, Relative, cu un sound tot mai bun de la an la an şi cu o prezenţă scenică formidabilă. Şi ei vin an de an, iar noi nu ne mai săturăm de ei. Despre Implant Pentru Refuz am spus deja ce era de spus la început. Acum, nu-mi rămâne decât să le mai aduc încă o dată mulţumiri din suflet pentru gestul lor de mare nobleţe. Şi pentru muzică de o calitate fără fisură. Seara românească s-a încheiat cu Alternosfera, mereu încântători şi parcă tot mai iubiţi de la un an la altul. Aşa cum a spus şi prezentatorul, în public erau unii care veniseră pentru Toy Machines, alţii pentru Grimus ori IPR, dar cu siguranţă că toţi, absolut toţi cei prezenţi veniseră pentru Alternosfera. 

Închei aici cronica primelor două seri, că am de luat pastilele de gât... fiindcă mă duc să prezint, acuşica, ultima seară de BRC 2019, a cărei cronică o veţi găsi în ziarul de mâine.