Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Salubrizarea localităţilor are în spate o piaţă de gunoaie de milioane de euro, la care contribuie toţi generatorii de deşeuri, atât direct, prin taxa de salubritate, cât şi indirect, prin plăţile făcute de primării către firmele de profil, pentru acest serviciu. Miza cea mai mare o reprezintă deşeurile reciclabile - PET, PVC, hârtie, carton, metale, textile, sticlă etc., valorificate contra cost şi, ca urmare, fiecare operator vrea o felie din afacere. Conform site-ului Agenţiei de Protecţie a Mediului Suceava, în judeţ sunt 52 de operatori autorizaţi pentru colectare şi reciclarea de deşeuri din ambalaje. Numai în municipiul Suceava, anul trecut un locatar de la bloc a produs, în medie, 7 kg de deşeuri/lună, iar unul de la casă, 7,5 kg de deşeuri/lună. Din această cantitate, la bloc cantitatea de deşeuri organice a fost mai puţin de jumătate, iar la casă, de 52%. Restul l-au reprezentat deşeurile refolosibile.
Darea în funcţiune în regim de urgenţă a depozitului ecologic de la Moara a adus toţi operatorii locali de salubritate în situaţia de a fi obligaţi să ducă aici, contra cost, întreaga cantitate de deşeuri colectată. Tariful pentru fracţia umedă este de 80 de lei/tonă, sumă din care 30 de lei sunt destinaţi Fondului de Mediu. Pentru fracţia uscată tariful este de 14 lei/tonă. De la 1 ianuarie 2020, suma care trebuie virată la Fondul de Mediu este de 80 de lei, deci de anul viitor se va ajunge la 130 de lei/tonă pentru fracţia umedă. Aceşti bani trebuie să fie plătiţi de operatorul de colectare. Teoretic, tarifele sunt concepute pentru a stimula extragerea cât mai riguroasă a deşeurilor reciclabile, astfel încât cantitatea de deşeuri care se depozitează (fracţia umedă), pentru care se plăteşte mai mult, să fie cât mai mică.
Prin urmare, operatorii locali nu doar că nu mai pot vinde singuri deşeurile reciclabile, ci, pe lângă faptul că trebuie să le predea integral operatorului de la Moara, trebuie să mai şi plătească pentru ele.
Depozitul de la Moara are licenţă pentru operare, este înregistrat ca punct de lucru, dar deşi a fost deschis în regim de urgenţă, în realitate funcţionează la scară redusă deoarece operatorii din localităţile judeţului au refuzat să semneze contractele şi nici primăriile nu sunt dispuse să piardă o sursă bună de venit, reprezentată de deşeurile reciclabile.
Prin firma primăriei, Siretul încasează din vânzarea deşeurilor reciclabile circa 100.000 de lei/an
În judeţ există localităţi unde activitatea de salubritate este realizată de firme ale primăriilor, cu unic acţionar Consiliul Local. Un exemplu este oraşul Siret, unde societatea primăriei are din anul 2011 un centru de colectare, iar din vânzarea deşeurilor reciclabile presate obţine circa 100.000 de lei pe an. Societatea se autofinanţează, nu are nevoie de subvenţii de la administraţia locală şi asigură câteva locuri de muncă. Primarul de Siret, Adrian Popoiu, a declarat că până când proiectul SMID nu este finalizat integral, la depozitul ecologic de la Moara, din Siret se vor duce doar deşeurile menajere, adică fracţia umedă, iar deşeurile reciclabile vor fi valorificate integral prin firma Consiliului Local Siret.
La Suceava, salubritatea este asigurată de doi operatori privaţi, iar deşeurile din ambalaje reprezintă, de asemenea, o sursă de venit. Primarul Ion Lungu a declarat că „încă se negociază” contractul cu operatorul de la Moara, motivul fiind acelaşi - obligaţia de a duce aici, contra cost, deşeurile reciclabile.
În celelalte localităţi situaţia este similară: nimeni nu vrea să semneze acest tip de contract.
Administraţia judeţeană explică elaborarea caietului de sarcini la licitaţie cu o astfel de prevedere prin legislaţia care era valabilă la acea vreme şi care s-a modificat în vara anului trecut, deci în timpul procedurii de achiziţie. Firmele care operează la Moara şi-au făcut calculele şi şi-au fundamentat oferta pe valorificarea întregii cantităţi de deşeuri reciclabile produse în judeţ, situaţie cu care administraţiile locale nu sunt de acord. În aceste condiţii, operatorul de la Moara ar putea să ceară majorarea preţului plătit de primării, implicit de populaţie sau am putea să ne confruntăm cu situaţia în care efectiv gunoaiele dispar din localităţi pentru că o primărie din celălalt capăt al judeţului să nu-şi permită, pur şi simplu, financiar să aducă întreaga cantitate de deşeuri la depozitul de la Moara. Din punct de vedere al protecţiei mediului, o soluţie ar fi controalele la primării, pentru a se stabili corelaţia între cantitatea de gunoi pe care o plătesc la firmele de salubritate şi cantitatea care ajunge la depozit, de la firmele de salubritate.
Contractul de operare în depozitul de la Moara are o valoare de 20 de milioane de euro şi se va întinde pe o perioadă de 10 ani. Contractul de salubrizare a municipiului Suceava este tot de 20 de milioane de euro şi a fost atribuit pe 12 ani. În toate localităţile, în fiecare an se plătesc sume uriaşe firmelor de salubritate, pentru curăţenie.
