Contribuţie importantă a trei universitari suceveni la „Istoria traducerilor în limba franceză, secolele XV-XX”

Recent, la editura pariziană Verdier, a apărut ultimul volum, dedicat secolului XX, din monumentala „Istorie a traducerilor în limba franceză - secolele XV-XX -ITLF”, iniţiată şi coordonată de profesorii Yves Chevrel şi Jean-Yves-Masson, de la Universitatea Sorbona, Paris IV.

Reprezentanţii Universităţii din Suceava menţionează că doar ultimul volum are aproape 2.000 de pagini, 200 de colaboratori, face referire la peste şaizeci de limbi, identifică peste 3.500 de autori traduşi şi peste 4.300 de traducători, din diverse limbi în franceză.

Dintre cei patru cercetători din România care şi-au adus contribuţia la această titanică istorie, trei sunt de la Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării din Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava (USV). Este vorba de conferenţiar dr. Raluca Balaţchi, de profesor dr. Muguraş Constantinescu şi de lector dr. Cristina Drahta (Ţurac).

„Cu pasiune, aceştia au petrecut zeci de ore în biblioteci din ţară şi din străinătate, au căutat cărţi şi documente pentru a identifica şi repertoria, sintetizându-le apoi, cele mai semnificative volume de autor, antologii de gen sau tematice, ediţii bilingve sau unilingve, periodice etc. care arată că în secolul al XX-lea, mai mult ca oricând, s-a tradus din limba română în limba franceză, aceasta din urmă mlădiindu-se şi îmbogăţindu-se prin fructuosul dialog intercultural, care este traducerea”, au transmis reprezentanţii USV.

Aceştia au mai arătat că lucrarea, esenţială pentru cultura de limba franceză, are ca principal obiectiv să demonstreze rolul şi contribuţia traducerilor şi a traducătorilor la formarea patrimoniului literar, cultural şi intelectual de limbă franceză.

„Pariu reuşit, dacă ne gândim măcar la indexul traducătorilor care cuprinde peste 7.000 de nume în toate cele patru volume ale istoriei. După cum subliniază, în Introducerea la primul volum, iniţiatorii giganticului proiect, profesorii Chevrel şi Masson, nu este vorba strict de patrimoniul Franţei, ci de cel de limbă franceză din diverse ţări şi regiuni unde se vorbeşte sau se publică în limba franceză, altfel spus din Belgia, Canada, Rusia, România sau alte ţări”, arată USV prin intermediul unui comunicat de presă.

O altă latură inovatoare a acestei istorii, devenită o referinţă esenţială deja de la primul volum, este faptul că ea este structurată pe domenii şi nu pe limbi, care se regăsesc în proporţii diferite, de la un capitol la altul.

Pentru cititorul român, este îmbucurător să vadă că autori de limbă română traduşi în franceză, traducătorii şi editorii îşi găsesc locul în zece capitole, într-o istorie în care alte limbi şi culturi, ca engleza şi germana, apar în douăzeci de capitole, iar altele doar în trei-patru capitole. Româna are, aşadar, o poziţie bună alături de alte limbi europene, dar şi alături de japoneză, chineză sau arabă.